Un concert de pricesne a avut loc duminică, la Dorohoi, în Sala Teatrului de lângă Colegiului Național „Grigore Ghica Voievod”. Potrivit preotului Teodor Ciurariu, „dacă cercetăm istoria, constatăm că nu a existat în lume nici un popor, care să nu fi avut muzică şi să nu fi practicat cântarea. Sentimentul frumosului s-a manifestat dintotdeauna prin muzică ca şi prin celelalte arte potrivit cu locul, timpul şi specificul fiecărui popor. În cultul creştin, cântarea bisericească a ocupat de la început un loc important, ca dispoziţie firească a omului şi ca dar deosebit pentru unii”.
Biserica Ortodoxă a continuat, păstrat şi dezvoltat cântarea cu vocea în biserică şi nu a admis instrumentele. Potrivit preotului, vocea este organul de exprimare a omului prin cuvânt, prin cântare sau alte forme de manifestare a bucuriei, mulţumiri sau dureri. Fiinţa umană participă direct, nu printr-un instrument străin la proslăvirea lui Dumnezeu.
„Aşa au statornicit Sfinţii Apostoli, cum vedem în repetatele îndemnuri ale Sfântului Apostol Pavel, care se adresează credincioşilor comunităţilor întemeiate de el: „Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului” (Efes. 5,19); sau „Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-i, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti” (Col. 3,16) În practica teologică ortodoxă, în sens restrâns, chinonic, priceasna este o cântare bisericească, un imn, care acoperă temporal un anumit interval din timpul Sfintei Liturghii (în care preotul şi credincioşii iau Sfânta Împărtășanie), este cântată însă nu doar în acest moment consacrat al Sfintei Liturghii, ci și în multe alte momente, din afara slujbei bisericești capitale”, spune Teodor Ciurariu.
În limba română, termenul „priceasnă” vine din cuvântul slavon „ᴨpӗчйстйнα”, „prĕčĩstĩna”, care înseamnă „preacurată” și desemnează un cântec dedicat Precistei, adică Sfintei Fecioare Maria. Alti cercetători și oameni de cultura consideră că priceasna provine din termenul slavon причастен = chinonic: cîntarea care se cîntă la Împărtăşanie.
Aureola semantică a pricesnei este însă, din punctul nostru de vedere, mult mai generoasă, permițând anumite nuanțări: priceasna este acel cântec religios, de factură populară, ancorat
biblic, relevant din punct de vedere religios, cu mesaj teologic evident, cu o puternică încărcătură emoțională; adeseori găsim în aceste cântări versete din Psalmi.
Postul Paştilor este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.
Întreaga perioadă a postului este văzută ca un drum, un parcurs, un urcuş spre înălţimi duhovniceşti, pentru a ne face vrednici să Îl primim, cu bucurie, pe Hristos Cel Înviat din morți.
„Pe această cărare nu suntem singuri, ci îi avem alături de noi pe sfinţi – modele de urmat şi vrednici călăuzitori în arta postirii şi a pocăinţei. Artă, în sensul deplin al cuvântului, numim și moștenirea pe care au lăsat-o în paginile Triodului autori precum Macarie Ieromonahul, Visarion Duhovnicul, Anton Pann sau Dimitrie Suceveanu. Astfel, bătând la „Ușile pocăinței”, cele care ne vor deschide din nou intrarea în Rai, vom auzi tânguirea poporului de la „Râul Babilonului” și vom fi părtași la răstignirea şi îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos, prin „Prohodul” din Vinerea Mare. Fiecare dintre partiturile cântate în seara asta la Dorohoi în Sala Teatrului reprezintă o fărâmă din istoria mântuirii noastre, anticipând Învierea și constituind, totodată, un adevărat imbold în nevoinţa noastră ascetică”, spune Teodor Ciurariu.
Evenimentul a fost organizat de Seminarul Teologic „Sfântul Ioan Iacob”, cunoscut în istorie și ca „Școala de la răscruci”, prin părintele Director Petru-Georgel Chichioaca și Protopopiatul Dorohoi coordonat de tânărul și entuziastul Părinte Protopop Ionuț – Ștefan Apetrei.
