Biserica Ortodoxă a consacrat pentru pomenirea generală a morţilor o zi liturgică pe săptămână, şi anume sâmbăta. În această zi, la unele slujbe (cum este miezonoptica), dar și în unele cărți de cult există cântări și rugăciuni special alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.
S-a ales această zi deoarece fiecare sâmbătă este, de fapt, o imitare a Sâmbetei Mari, a şederii lui Hristos în mormânt și că, din punct de vedere teologic, aceasta este ziua în care Mântuitorul a coborât cu sufletul la iad pentru a-i înălța pe cei adormiți. Dar, în mod deosebit, două dintre aceste zile de sâmbătă din anul bisericesc sunt dedicate, în toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a morţilor, prin rugăciunile și cântările înscrise în cărțile de rânduială respective (Triod și Penticostar):
a) sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a înfricoşătoarei Judecăţi) şi
b) sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (sâmbăta Rusaliilor).
Aceste două sâmbete poartă denumirea generică de „moși” (prima – Moşii de iarnă, iar cea de-a doua – Moşii de vară), deoarece în aceste zile îi pomenim pe părinţii, moşii şi strămoşii noştri adormiți întru Domnul. În limba greacă, aceste zile se numesc ψυχοσάββατον (Sâmbăta sufletelor), iar în slavonă, Subbota roditelskaia.
Conform istoricului bisericesc Nichifor Calist şi a imnografilor Triodului, ne aducem aminte și îi pomenim pe (stră)moșii noștri în sâmbăta dinaintea lăsatului sec de carne, deoarece ziua imediat următoare este Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. Pomenirea adormiților în rugăciunile noastre devine, în acest fel, un tablou al adunării tuturor oamenilor, morţi şi vii, la Judecata de Apoi. În acest sens, părintele Ene Braniște consemnează că stabilirea acestei zile a fost posterioară secolului al VI-lea, când s-a făcut fixarea definitivă a pericopelor biblice citite în duminicile din cursul anului bisericesc.
În ceea ce privește pomenirea morților în Postului Mare – și pentru că am amintit de Triod –, potrivit rânduielilor tipiconale consemnate aici, doar în sâmbetele a doua, a treia și a patra se va săvârși pomenirea morților, celelalte sâmbete din Post (prima, a cincea, a șasea și a șaptea) fiind dedicate altor evenimente sau persoane sfinte din viața Bisericii, potrivit Doxologia.ro.
Urmareste-ne pe Google NewsTradiții și obiceiuri
În această zi, se obişnuieşte să se dea de pomană colivă, colaci, piftie, carne, sarmale, fructe și altele. Credincioşii trebuie să lase şi un pomelnic în care sunt trecute numele celor morți şi lumânări pentru a fi sfințite de către preoți.
Conform tradiției, toate alimentele care nu au fost consumate în această zi trebuie aruncate, și nu mâncate a doua zi, când se anunță începutul postului Paștelui. Asta pentru că în această zi, credincișii renunță la carne. În cazul în care oamenii păstrează mâncarea de la Moșii de iarnă și o consumă a doua zi, tradiția spune că iarna se va răzbuna și se va întoarce aducând frig și nămeți.
În ziua de Moșii de iarnă credincioșii nu trebuie să se lucreze, ci să se ofere alimente de pomană, să se meargă la biserică, să participe la Slujba Parastasului și a Sfintei Liturghii și să aprindă lumânări la cimitir, pentru sufletele celor trecuți în neființă. Cei decedați de mai puțin de un an nu trebuie pomeniți alături de ceilalți. Pentru aceștia trebuie scris un singur pomelnic, separat.
Acele femei care aleg să lucreze de Moșii de iarnă riscă să li „se întoarcă pomana” și să tremure ca piftia, așa cum spun datinile.
