Bisericuța de lemn ”Adormirea Maicii Domnului” cunoscută în trecut sub numele de Biserica ”Vârgolici”, este un monument de arhitectură istorică din Municipiul Dorohoi ce datează de la 1779, având codul de înregistrare în Lista Monumentelor Istorice din 2010 – BT-II-m-b-01976.
Bisericuța este construită pe temelie de piatră, din bârne de stejar, copacii provenind chiar din pădurea pe locul căreia se află. Pe atunci, posibilitățile erau modeste, ocupația turcă și conducătorii fanarioți puneau biruri mari, iar resursele, inclusiv cele ale preoților, erau limitate.
A fost ctitorită, potrivit ultimelor informații descoperite de părintele Ifrim Cătălin în anul 2008, de un preot pe nume Vasile și tot acesta a fost, în același timp, constructor, cioplind pereții ce stau în alcătuirea bisericii.
Bisericii i s-a dat formă de corabie, acoperișul având pante repezi, iar pe pereții exteriori, a fost sculptat un odgon, adică o funie groasă marinărească, aceasta simbolizând speranța creștină. Bisericuța nu a fost niciodată pictată, nici la interior și nici la exterior. Doar catapeteasma beneficiază de o pictură în ulei, în stil bizantin, cu sfinți ortodocși având chipurile subțiate de post și trăire duhovnicească, așa cum este descrisă lucrarea în studiile monografice ale preotului econom Constantin Ciocoiu, de la 1900 și 1915.
A fost curățată și lăcuită în anul 1895, iar apoi s-au mai făcut unele reparații în 1904 și 1919. În cadrul unor lucrări ulterioare de restaurare au fost curățați pereții interiori înnegriți de veacurile trecute, au fost reconstruite clopotnița și pridvorul și a fost restaurată catapeteasma.
Bisericuța adăpostește câteva cărți bisericești ce datează din secolul XVIII și începutul secolului al XIX-lea: Triodul, din 1747, Evanghelia, din 1812, Tâlcul Evangheliilor, din 1805 și Cele 9 cântări, din 1815. În prezent, bisericuța a fost restaurată, dar a rămas un model trainic de arhitectură pentru urmași.
În această bisericuță modestă, timp de secole, cu evlavie, preoții au îndurat vremurile potrivnice și s-au rugat neconetenit pentru binele acestor pământuri strămoșești. Iar faptul că rezistă și astăzi, păstrând arhitectura veche, cu mici lucrări de consolidare, este o dovadă că lucrurile cu trainice sunt cele făurite cu suflet și credință. O mărturie a faptului că omul sfințește într-adevăr locul, potrivit Centrului Național pentru Informare și Promovare Turistică Botosani.
Urmareste-ne pe Google News
