Misterul asasinării unuia dintre cei mai apreciați botoșăneni. La moartea sa, universități din întreaga lume au arborat drapelul în bernă

Nicolae Iorga, unul dintre cei mai importanți istorici și o personalitate marcantă în viața culturală și academică a României, s-a născut la Botoșani, pe 5 iunie 1871. Demonstrând abilități remarcabile în limbi străine, vorbind fluent franceza, italiana, latina și greaca la o vârstă fragedă, Iorga a dezvoltat interes în activități politice și s-a declarat marxist la vârsta de 17 ani, scrie playtech.ro. Această atitudine l-a adus în conflict cu regulile școlii și a fost suspendat temporar, pierzându-și bursa. Cu determinare de neclintit și pentru a susține financiar familia, a continuat să predea lecții particulare, deși a fost suspendat din nou pentru că citea în timpul orelor.

În 1888, Nicolae Iorga a fost admit la Facultatea de Litere a Universității din Iași, primind ulterior o bursă și obținând, încheind primul an, o dispensă de la Ministerul Educației care i-a permis să susțină anticipat examenele de licență, finalizându-le cu succes și cu o disertație remarcabilă despre literatura greacă.

La vârsta de 19 ani, s-a căsătorit cu Maria Tasu, divorțând zece ani mai târziu. A obținut un post de profesor de latină la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești.

Prin intermediul unei burse, a călătorit în străinătate, vizitând Italia și Franța, urmând cursuri la École pratique des hautes études.

Aprofundându-și cunoștințele în engleză și germană, a continuat să călătorească în Anglia și Italia. În 1893, s-a înscris la programul de doctorat al Universității din Berlin, mutându-se apoi la Universitatea din Leipzig.

La vârsta de 23 de ani, a obținut un post de profesor suplinitor în București, începând o carieră dedicată cercetării și învățământului.

Călătoriile sale în străinătate, precum cele în Olanda și Italia, au fost importante pentru colectarea de documente istorice valoroase, iar ulterior a fost numit curator și editor al colecției de documente istorice a fraților Hurmuzachi la Academia Română.

După divorțul de prima sa soție, Maria, Nicolae Iorga s-a recăsătorit cu Ecaterina, consolidându-și poziția academică și lucrând la o istorie a românilor. Familia sa numeroasă și-a găsit adăpost în mai multe locații din București, iar Iorga și-a dedicat multe dintre resurse pentru educația și binele familiei.

Pe lângă contribuțiile sale academice, Iorga a fost implicat în dispute politice. În timpul Primului Război Mondial, a susținut activ intrarea României în război împotriva Puterilor Centrale, pledând pentru recuperarea Transilvaniei și Bucovinei.

În 1908, s-a mutat în Vălenii de Munte, unde a pus bazele unui centru educațional, a unei edituri și a unui azil, având un impact semnificativ în comunitate și păstrându-și angajamentul pentru dezvoltarea culturală și educațională a României.

Cunoscut pentru legătura pe care o avea cu Casa Regală, Iorga a avut o contribuție semnificativă în educația viitorului rege Carol al II-lea. În timpul ocupării Bucureștiului de către armatele germane, a găsit refugiu la Iași, iar casa sa din Vălenii de Munte a fost vandalizată.

În anul 1918, a fost ales deputat și președinte al camerei inferioare a Parlamentului în cadrul României Mari. A fost susținător al Reginei Maria în misiunea de negociere a cauzei României la Conferința de Pace de la Paris.

În anii următori, a fost implicat în diverse activități academice și politice. A ocupat funcția de prim-ministru, însă criza economică și măsurile radicale pe care le-a luat au stârnit nemulțumirea publicului și au contribuit la ascensiunea popularității Gărzii de Fier.

Apariția și influența Gărzii de Fier au adus conflicte politice și personale. După demisia din funcția de premier, a revenit la activitatea academică, exprimându-și opinii ferme împotriva Gărzii de Fier și a influențelor externe precum nazismul german și pericolul sovietic.

Fiind împotriva mișcărilor violente ale Gărzii de Fier l-au expus la numeroase amenințări.

Ulterior, a participat la evenimente politice majore, inclusiv la Consiliul de Coroană, unde a pledat pentru apărarea armată a Basarabiei.

Asasinarea sa a șocat profund comunitatea academică și întreaga societate românească. Universități și academii din întreaga lume i-au onorat memoria, arborând drapelul în bernă.

La momentul tragic al morții sale, Nicolae Iorga avea 69 de ani și lăsa în urmă o moștenire inestimabilă în domeniul istoriei și culturii românești.

Trupul său a fost descoperit în apropierea Strejnicului și a fost înmormântat în aceeași zi la cimitirul Bellu din București.