După o zi lungă de instrucție, Andreea Corduneanu își dă jos bocancii și se încalță cu ghetele de fotbal cu crampoane, gata pentru un nou antrenament. După 14 ani de fotbal și peste 60 de selecții la națională, Andreea privește spre viitor. Un viitor în haina militară, cu grade de ofițer.
Andreea este soldat, din aprilie, încadrată pe funcția de radiotelefonist la Compania 361 Comunicații, din cadrul Brigăzii 81 Mecanizată General Grigore Bălan din Bistrița. Sunt detașată aici de câteva luni, de la Batalionul 202 Apărare CBRN General Gheorghe Teleman din Huși, unde am lucrat pe funcția specialist calculatoare și echipamente periferice.
S-a mutat de la Huși la Bistrița pentru a-și putea continua cariera sportivă, începută la 13 ani. De loc din Botoșani, Andreea a fost de mică o fire sportivă și băiețoasă, care a cochetat cu handbalul sau atletismul, până să aibă curaj să le spună părinților că vrea să devină fotbalistă.
„În Botoșani nu exista un club sportiv unde eu, ca fată, să pot face performanță. La acel moment, nici nu știam că există fotbal feminin în România. Am aflat cumva din întâmplare că la Cluj este cea mai bună echipă din țară, campioana României la fotbal feminin”, spune, pentru presamil.ro, tânăra.
Și-a rugat părinții să o ducă la Cluj-Napoca unde, după câteva zile în probe, antrenorul i-a propus să se mute, să stea la cămin și să-și continue școala departe de casă.
„Așa am început clasa a VII-a la Liceul Sportiv din Cluj, unde am și terminat clasa a XII-a. Am performat, în prima perioadă, ca junior la Clubul Olimpia Cluj, unde m-am format ca fundaș central. Mi-a plăcut atât de mult, încât n-am simțit că fac sacrificii atât de mari, crescând departe de familie, intrând într-o disciplină care includea cantonamente, școală și deplasări pentru meciuri. Am fost conștientă că trebuie să dau tot ce am mai bun pentru a-mi construi o carieră. Fusese visul meu de mic copil”, a spus tânăra.
După terminarea liceului, a fost admisă la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Cluj-Napoca. Mi-am dorit să-mi termin studiile, am făcut și modulul pshihopedagogic, poate voi vrea vreodată să lucrez ca profesor de sport.
Începuse să joace deja la echipa de senioare de la 15 ani, fiind convocată și în lotul naționalei U-17 și U-19. A jucat și la echipe din străinătate o perioadă, pentru că a simțit că se plafonează și și-a dorit să o schimbare. Câștigasem, ani la rând, campionate naționale și cupe ale României. Așa am ales să joc în Elveția, țară care are o echipă puternică de fotbal feminin. Eu am jucat la un club de liga a doua, însă nivelul era cel de liga întâi din România.
A găsit condiții bune, oameni foarte deschiși, care ofereau respectul cuvenit acestui sport, ceea ce în România, în continuare, nu prea se întâmplă. În urma unei accidentări, după șase luni jucate în Elveția, din cauza problemelor cu asigurarea medicală, a fost nevoită să se transfere la un alt club de fotbal, de data aceasta în Ungaria.
A fost o schimbare benefică, Ungaria are la rândul său echipe puternice și condiții pe măsură. Ca un exemplu, aveam aceleași condiții ca echipa de băieți care juca în liga întâi, aceeași bază sportivă, aceleași terenuri la standarde înalte. Din păcate, în România poți juca și pe un teren cu iarba până la genunchi și nu pare să-i pese nimănui.
A hotărât să se reîntoarcă în țară, din cauza unor neînțelegeri cu antrenorul din Ungaria, astfel că a acceptat oferta celor de la ACS Heniu Prundu Bârgăului, care între timp s-a desființat și a devenit Gloria Bistrița, unde joacă acum. Am câștigat toate meciurile din campionat anul acesta și sper ca anul viitor să promovăm în liga întâi, pentru că am avut un parcurs foarte bun. Părinții vin să mă susțină pe stadion, doar că mama preferă să nu se uite, e un sport dur și îi e greu să mă vadă că mă accidentez.
În aprilie anul acesta, Andreea Corduneanu a hotărât că vrea să îmbrace haina militară. Pe lângă fotbal, armata a fost un alt vis de-al meu de mic copil, însă hotărârea de a urma această carieră a căpătat formă pe parcurs.
„Este un mediu în care disciplina și rigoarea se aseamănă foarte mult cu sportul de performanță, crede tânăra. M-am gândit că nu voi putea continua cariera sportivă decât încă câțiva ani, așa că am ales să am o meserie. Îmi place mediul, am învățat enorm de multe lucruri noi, inclusiv pe arma pe care lucrez. Îmi place instrucția, îmi place să îmbrac uniforma militară. Pentru mine, perioada de instrucție a fost ca un cantonament”
În unitățile unde a lucrat până acum, Andreea spune că a întâlnit oameni minunați, de la care a avut multe de învățat și care știu să-și motiveze subordonații. Mă bucur de toată susținerea colegilor, de fiecare dată când vin de la un meci mă felicită, sunt interesați de cariera mea sportivă și de fiecare reușită pe teren.
Andreea își dorește să rămână definitiv la unitatea din Bistrița, pentru a putea continua să joace fotbal. Obiectivul ei, de când a intrat în armată, este să devină ofițer. Însă planul pe termen mediu este să acced în corpul subofițerilor și deja am început să mă pregătesc. Știu sigur că vreau să rămân în armată și să-mi construiesc o carieră frumoasă. Sunt o fire determinată și foarte muncitoare, iar aceste calități sigur mă vor ajuta.
Andreea Corduneanu a jucat an de an meciuri în Champions League, cu Olimpia, iar în 2012 a ajuns până în optimi, performanță neegalată de nicio altă echipă românească. Tot atunci a bifat și prima calificare a României cu Naționala U-19 la un turneu final, în Turcia. Am ajuns în primele opt echipe din Europa.
Tânăra, care simte că mai are multe de oferit în acest sport, crede că e nevoie de oameni cu suflet, de oameni competenți pentru a putea promova cum se cuvine fotbalul feminin în România. Consider că nu e meritul bărbaților că sunt mai puternici fizic, ci așa s-au născut. Eu nu sunt în competiție cu bărbații și cred că cel mai important este să muncești și să te remarci în lumea ta.
Sportiva crede că în armată ai o șansă reală în a progresa și depinde doar de tine să reușești. În tot parcursul ei, au ajutat susținerea familiei, ambiția, seriozitatea și respectul față de ceea ce a ales să facă. Din păcate, pe stadion ne susțin puțini oameni, în afară de familiile noastre. Ne-am dori să se schimbe ceva pe partea de mentalitate.
Sursa: presamil.ro.
