Un botoșănean a înființat prima universitate muncitorească din România. Este vorba despre Barbu Lăzăreanu (pe numele primit la naștere: Baruch Lazarovici), care s-a născut la data de 5 octombrie 1881 în Botoșani, și a fost un istoric literar și publicist român de origine evreiască.
De asemenea, a fost Membru titular al Academiei Române (1948), doctor în filologie și un militant comunist român. A fost salvat în timpul deportării evreilor de Regina-Mamă Elena a României și de medicul și prietenul său Victor Gomoiu.
A colaborat la principalele periodice ale mișcării muncitorești („România muncitoare”, „Socialismul”), iar apoi la presa PCR, potrivit Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Botoșani. Împreună cu I.C. Frimu a pus bazele unei universitati muncitorești.
Astfel, a înființat la 11 martie 1945, și condus în calitate de rector (1945-1948) prima universitate muncitorească din România , transformată ulterior în Academia Ștefan Gheorghiu.
A scris versuri si numeroase articole si studii despre literatura româna clasică și despre folclor. Dintre acestea, cele mai importante au fost adunate în volumul „Glose și comentarii de istoriografie literară” (1958).
Moare la data de 19 ianuarie 1957 în București, la vârsta de 76 de ani. Rămâne cunoscut și apreciat ca un remarcabil filolog. În perioada regimului comunist, o stradă din orașul Suceava i-a purtat numele. Mai mult, atât în perioada comunistă cât și în prezent, o stradă din Botoșani și din Craiova îi poartă numele.
