Antigenul specific prostatic (PSA) este un membru al familiei numite kalikreine, dezvoltat la sfârșitul anilor ‘70, dar care a început să fie utilizat abia după 1980, în special pentru urmărirea pacienților diagnosticați cu cancer la prostată. În prezent, utilitatea sa maximă constă în folosirea sa pentru screeningul pacienților și diagnosticul precoce al acestei afecțiuni.
Antigenul specific prostatic devine detectabil în adolescent, sub influența hormonului luteinizant (LH) și a testosteronului, atunci când acești hormoni încep să crească.
Se pare că producerea de PSA este egală între celulele prostatice și cele neoplazice, valoarea sa crescută din tumorile prostatice fiind de fapt rezultatul distrugerii arhitecturii celulare a prostatei.
Deși recomandăm PSA pentru diagnosticul cancerului de prostată, acest marker nu este specific bolii neoplazice, ci organului care îl secretă prin celulele sale epiteliale, ceea ce înseamnă că există și alte afecțiuni ale prostatei care pot crește nivelul din sânge al PSA-ului, cum ar fi infecțiile prostatice, tumora benignă a prostatei, tușeul rectal, manevrările instrumentale ale uretrei, biopsia prostatei, activitatea sexuală sau chiar mersul îndelungat pe bicicletă înainte de recoltarea probei de sânge.
Valorile serice ale PSA pot varia foarte mult în funcție de vârsta pacientului, rasă sau volum al prostatei. Este cunoscut că producerea PSA-ului este dependentă de cantitatea de testosteron din organism. Pacienții cu indice de masă corporală crescut au valori mai reduse ale PSA-ului.
Anumite medicamente pot modifica valorile PSA, cum ar fi cele din clasa inhibitorilor de 5-alfa reductază, finasterida sau dutasterida, care pot reduce valorile PSA cu până la 60% după un an de tratament.
În mod obișnuit, antigenul specific prostatic circulă în sânge în cantități extrem de mici, cantitatea cea mai mare de PSA regăsindu-se în lichidul seminal, având rolul de a-l lichefia.
În sânge, cea mai mare parte a antigenului specific prostatic circulă legat de proteine, astfel că forma liberă a PSA reprezintă 25-45% din cantitatea totală și este enzimatic inactivă. În cazul neoplaziilor prostatice, cantitatea de PSA liber scade, acest lucru putând fi folosit drept marker în diagnosticul precoce. În prezent este recomandată utilizarea sa atunci când PSA total are valori cuprinse între 4 si 10 ng/ml, iar la examinarea prostatei nu palpăm leziuni suspecte.
Când se recomandă dozarea serică a PSA-ului?
Ghidurile europene actuale recomandă evaluarea PSA-ului începând cu vârsta de 50 de ani la populația generală și speranța de viață ce depășește 10-15 ani. De asemenea, recomandarea de efectuare a PSA-ului trebuie însoțită de informații suplimentare privind riscurile și beneficiile efectuării acestei investigații. Se recomandă, de asemenea, efectuarea PSA-ului după vârsta de 45 de ani la cei cu istoric familial de cancer de prostată sau la pacienții afro-americani. Screeningul începe după vârsta de 40 de ani la pacienții identificați cu mutații ale genei BRCA.
Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
