Cazul lui Costel Sandu, românul împușcat de un călugăr pe Muntele Athos, a făcut vâlvă la începutul acestei luni. Pus la zid de opinia publică pentru fapta sa, călugărul Caliopie a preferat să păstreze până acum tăcerea. La o lună de la incident, acesta a decis să spună însă și versiunea sa. Călugărul a mărturisit că îi pare rău și că se căiește pentru cele întâmplate. Între timp, el ar fi căzut la pace cu bărbatul împușcat, despre care spune că îi era ca un frate și că acum îl ajută cu bani pentru tratamentele medicale.
La sfârșitul lunii iulie, un bărbat în vârstă de 51 de ani, din Botoșani, care lucra ca muncitor pe Muntele Athos, a ajuns la spital cu răni grave după ce a fost împușcat de călugărul Caliopie.
Potrivit familiei bărbatului, părintele ar fi fugărit cu arma în mână o pisică și, în loc să țintească animalul, l-a împușcat pe muncitor în picioare.
Mai mult decât atât, monahul și-ar fi abandonat victima în spital, deși îi promisese că o va sprijini moral și financiar cât timp se va afla în îngrijirea medicilor.
Călugărul Caliopie nu a putut fi niciodată contactat atunci pentru a-și spune punctul de vedere în toată această poveste. A ales tăcerea în locul declarațiilor care ar fi completat întregul tablou al evenimentelor.
La o lună după incident, călugărul Caliopie a acceptat să vorbească, în exclusivitate pentru Gândul, despre ce s-a întâmplat în acea zi.
”A fost un accident. Îmi pare rău din suflet și mă căiesc pentru asta. Nu este omenesc cum s-a purtat familia lui Moș Costache, așa cum îi spuneam eu lui Costel, care îmi era ca un frate și pe care îl respectam. Nu mă așteptam la ei, păreau niște mielușei, dar au venit aici ca șacalii și au făcut spectacol.
”Am făcut o greșeală și o să plătesc toată viața pentru ea. Nu sunt criminal! M-a dat peste cap ce s-a întâmplat, am plâns o săptămână”, a spus călugărul Caliopie.
Acesta nu a dorit să spună ce voia să facă exact atunci când a luat arma, dar a povestit cum a ajuns în posesia ei.
”Pușca am cumpărat-o cu acte, de la un vecin, ca să îi fac pe plac. Aici ai voie, e ca în America. O am de doi ani, dar de când venise Costel, de cinci luni, nu o mai scosesem să o curăț” a spus calugărul.
Mai vin porcii la doi metri de casă, am pus plasă, dar nu folosisem pușca niciodată. Nu eram un împătimit să mă joc cu ea. Era veche, cum am pus glonțul, s-a și blocat”, a spus călugărul, care susține că nu a avut niciodată nimic de împărțit cu muncitorul rănit, ba chiar l-a sprijinit ca să scape de patima alcoolului.
”M-am rugat în taină să se facă bine. Și medicii se mirau de el cum evoluează. Dacă nu îi acordam primul ajutor, nu mai eram aici. Nu am fugit, nu l-am amenințat niciodată. Numai eu știu câtă răbdare am avut cu el. Îi dădeam cu porția băutură, altfel nu ne mai puteam înțelege. Am făcut o cameră în care am pus toată băutura, ca să nu mai aibă acces la ea. În ultima lună, a înțeles că trebuie să bea cu măsură”, a mai spus călugărul.
”Când au venit de la Poliție, m-au luat ca pe un criminal”
Părintele Caliopie rememorează cu amărăciune interogatoriul la care a fost supus după incident. Când au venit de la Poliție, m-au luat ca pe un criminal pentru că prima dată s-a auzit că l-am fugărit pe Costel cu arma. Am plecat de acasă cu gândul că nu mă mai întorc. În prima noapte, m-au ținut până la 03:00 dimineața, mi-au dat pauză să mă odihnesc doar jumătate de oră”, își amintește acesta.
Călugărul Caliopie susține că, la un timp după incident, el și Costel Sandu au revenit la sentimente mai bune și vorbesc la telefon cam o dată la două zile.
”Ne-am împăcat. Am făcut un acord cu soția lui, Maria, care a fost singura care m-a crezut că a fost un accident. Am trimis câțiva bani acasă, ca să ajungă pentru doctori, la operație și ce mai au nevoie. O să le trimit în fiecare lună. Am cerut acordul mănăstirii să plătesc. Eu m-am străduit să nu aibă familia de plată”, a mai spus călugărul, în exclusivitate pentru Gândul.
Părintele Caliopie se pregătește acum pentru prima înfățișare în fața instanței.
Ancheta de la Maternitatea Botoşani/ Cadrele medicale nu au evaluat corect durerile Alexandrei
