Crescut la orfelinat, în condiții nu tocmai plăcute, încă de mic, Valentin Perduș a învățat că singura lui șansă de a reuși în viață, este învățătura. A trecut prin toate etapele școlare: școala profesională, liceul, școală de asistenți medical, iar în cele din urmă facultatea de medicină. Azi, e doctor la UPU Timișoara, scrie evz.ro.
Mulți dintre foștii lui colegi de orfelinat au ajuns să aibă probleme cu legea, dar pentru Valentin Perduș această soluție nu a fost una de acceptat.
Povestea tristă a medicului Valentin Perduș a început chiar la naștere. Din frică față de familie sau de cei care o cunoșteau, ca să nu o judece, mama lui Valentin l-a abandonat încă de la naștere, și nu oriunde, ci chiar lângă o cale ferată. Norocul nou născutului a fost un om care a trecut prin zonă și care a anunțat Poliția și Protecția Copilului.
Începând cu prima zi din viața lui, Valentin a fost un copil instituționalizat. A trecut de la un orfelinat la altul, până a ajuns la Bușteni, unde a stat vreme de 12 ani. Timpul petrecut aici l-a marcat profund.
„Eram cam 500- 550 de copii. Nu pot și cred că nici nu vreau să vă povestesc prin ce treceam cu toții. Am împărțit totul între noi, zilele erau un chin pentru fiecare. Noii veniţi erau asupriţi, erau bătuți, erau nişte sclavi. … Unii au rezistat. Alții au murit. Și nu puțini au rămas cu infirmităţi. Mâncarea, pe lângă faptul că era puțină, era și proastă. De cele mai multe ori ajungea la porci, pentru că niciunul dintre noi nu o putea mânca. Da, am cerșit. De foame, mergeam la biserică unde primeam colivă sau colaci. Așa ne domoleam foamea”, a povestit Valentin Perduș.
Viața pentru Valentin Perduș nu a fost una deloc frumoasă. Cel puțin în perioada în care alții se bucurau de distracții, de o viață de familie, de societate.
La 18 ani, când și-a sărbători majoratul, Valentin era absolvent de opt clase. Cu ajutorul unor jurnaliști inimoși, medicul s-a înscris la o școală de ucenici, care avea profilul de pantofari.
Dar visul medicului de azi nu era de-a face pantofi, ci de a deveni medic. Însă, pentru asta era nevoie de multă școală, de diplomă de bacalaureat, și de o pregătire intensă pentru a reuși la Facultatea de Medicină.
Spre finalul celor trei ani de școală profesională de pantofari, Valentin a decis că trebuie să facă o schimbare în viața lui, și a început să se intereseze despre facultățile de medicină din Cluj Napoca, Oradea și Târgu Mureș.
Într-un final a ajuns la Cluj, la Inspectoratul Școlar Cluj, unde a dat din nou peste cineva cu suflet care l-a ajutat să termine școala profesională și să se înscrie la un liceu, pentru a putea obține o diplomă de bacalaureat.
„Nici să vorbesc ca lumea nu știam. Să vă spun drept, nici să citesc nu eram în stare. Au fost oameni în viața mea care m-au ajutat să fiu ceea ce sunt astăzi. A fost o doamnă, care cu răbdare infinită, m-a ajutat să depășesc aceste probleme. Nu știți câte pietre am ținut în gură, ca exercițiu de vorbire.”, a povestit Valentin.
La 22 de ani a dat examen de bacalaureat pe care l-a luat din prima cu o notă foarte bună. În ultimul an de liceu, Valentin s-a pregătit temeinic în fiecare zi, în biblioteca școlii.
Admitere cu scandal la Facultatea de Medicină
După liceu, Valentin a studiat la Colegiul Asistenților Medical, unde a intrat al doilea. Apoi, când a primit diploma de asistent medical, tânărul a mers la Oradea, unde a dat examen la Facultatea de Medicină și Farmacie.
Din cauza birocrației, Valentin și-a confirmat locul prea târziu, iar acesta a fost repartizat unei alte persoane. Nici atunci, tânărul nu s-a lăsat și a mers la București, la Ministerul Educației, care a rezolvat favorabil contestația depusă.
Întors la Oradea, Valentin povestește că a avut parte doar de șicanări din partea Rectoratului, de la faptul că nu i-a mai fost achitată bursa de studiu, sau la locul de cazare pe care l-a primit cu greu.
La absolvire, epidemia de Covid 19 era la început, așa că fiecare spital din România era în căutare de medici.
Pe Valentin l-a căutat doar managerul Spitalului Municipal din Timișoara, care i-a spus că are nevoie de medici.
„Trebuie să vă spun că am niște colegi minunați, pentru care nu a contat că sunt rrom. M-au sprijinit și m-au ajutat enorm. Știți, eu iubesc oamenii. De asta m-am făcut doctor. Să învăț să fiu în ajutorul pacientului, să îi dau tratamentul împreună cu o vorbă bună, de încurajare. Nu mă interesează de unde vine, din ce partid, sau ce etnie este. Toți oamenii au dreptul la viață. Să știți că eu iau jurământul lui Hypocrat foarte în serios”, a mai spus Valentin Perduș, citat de Qmagazine.
