Botoșăneanca noastră nu se dezminte! Titlu european pentru Andreea Cotruță la Europenele de la București

Botoșăneanca Andreea Cotruță nu se dezminte, iar în cea de-a doua zi de concurs la Europenele de la Bucuresti, halterofila a obținut încă un titlu european la total pentru România, cu 198 Kg, la categoria 55 Kg Juniori.
Tânăra a obținut medalia de aur și la stilul smuls, cu 88 Kg, în timp ce la stilul aruncat, a reusit o clasare pe locul 2, cu 110 Kg.

Povestea sportivei de top a României

Andreea Cotruță s-a născut la data de 11 noiembrie 2003, într-o familie de oameni muncitori și gospodari din Corlăteni, o localitate rurală situată la câteva zeci de kilometri de municipiul reşedinţă de judeţ. A avut o copilărie fericită. De mică era energică, își făcea ușor prieteni și a fost atașată de familia sa. De altfel, în familia ei este singura care practică sport.

Pe când avea doar zece ani a fost selectată de cei de la Clubul Sportiv Botoșani pentru secția de haltere. Andreea a luat-o ca pe o distracție. Această decizie însă avea să îi schimbe viața în totalitate.

„Venise un profesor, Drețcanu Mihai, pentru selecție la Școala Gimnazială nr. 1 Corlăteni, primise mama un apel că trebuie să vin la selecție, mama mi-a zis, dar nu prea a fost de acord să vin. M-am dus în selecție, au văzut antrenorii de acolo că mă descurc și au zis să vin, să mă mut la clubul sportiv că acolo va fi noua mea casă, noua mea familie. Să plec de acasă, de lângă mama, de lângă tata… Pentru mine era într-un fel o fericire pentru că erau și alți copii de-o seamă cu mine acolo și credeam că mă duc acolo să mă joc cu copiii, să mă distrez, să leg prietenii, dar de fapt m-am dus să mă antrenez”, ne-a declarat Andreea.

„Nici nu știam ce înseamnă haltere”

„Eu știam că voi merge la haltere, dar nu știam exact nici ce înseamnă haltere. Știam doar că mă duc la haltere, dar nu și ce se întâmplă acolo. Venise antrenorul Mihai în sala de clasă și eu eram acolo cu două degete ridicate: Eu! Eu! Eu! M-a văzut! Într-un final m-a băgat și pe mine în seamă. Doamna profesoară din perioada aceea i-a zis că eu sunt foarte băiețoasă și puțin rea (n.r. râde) și după m-a scos pe hol”, își amintește Andreea.

Primele probe le-a dat fix pe holul școlii. Nu i s-au părut cine știe ce, dar antrenorul de atunci a văzut în ea potențial.

„E nevoie de foarte multă muncă, uneori nopți plânse de durere…”

Rezultatele nu vin fără muncă, sacrificiu, greșeli, accidentări sau chiar eșec. Până la 19 ani, Andreea le-a înfruntat pe toate și nu puține au fost momentele în care a vrut să renunțe, dar mereu a găsit în ea forța să continue. S-a încurajat singură.

„Orice sportiv are un moment din acesta sau poate mai multe, în care te gândești că parcă nu mai poți, că orice ai face să fie bine parcă nu mai merge nimic. Dar mă gândeam că am avut și momente bune în cariera asta și nu are rost să mă las doar pentru că a apărut o accidentare sau că am intrat în oboseală și nu mai merge ca înainte”, ne-a spus Andreea.

Tânăra botoșăneancă are un program „spartan”. Se antrenează din greu, mănâncă, apoi se odihnește. Nu are timp de alte hobby-uri pentru că vrea să facă performanță.

„E nevoie de foarte multă muncă. Uneori, nopți plânse din cauza durerilor, foarte multă muncă, disciplină…”, spune tânăra.

Singurul ei regret este că nu are mai mult timp să stea cu sora și fratele ei mai mici cu zece ani decât ea.

„Sunt plecată mereu de acasă. Lipsesc foarte mult, mai ales în copilăria asta a lor, mi-aș fi dorit să le fiu mai aproape, dar nu pot. Am o familie foarte iubitore, care e acolo mereu și m-au susținut de mică”, spune Andreea, care mai are o soră de 24 de ani.

S-a confruntat cu bullying-ul

Andreea s-a confruntat și cu bullying-ul și nu de puține ori a fost provocată de ceilalți, sperând să o scoată din sărite ca să riposteze.

„Da. M-am confruntat cu bullying-ul. Mulți îmi ziceau că, noi cum suntem halterofili, picioarele noastre cresc, avem mușchi, suntem dezvoltați, arătăm diferit față de o persoană care nu are legătură cu sportul, și primeam afirmații de genul: ce picioare ai, de ce nu te lași de haltere, o să rămâi mică toată viața. Dar nu i-am ascultat. La școală, la liceu am mai fost provocată…”, ne-a spus Andreea.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *