„Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, cine te-a iubit?”. Celebrele versuri au fost scrise de un botoșănean, mai exact de poetul Ion Pribeagu, născut la Sulița. În spatele celebrității lui Cristian Vasile, legendarul interpret al Zarazei, și a lui Constantin Tănase, fondatorul “Cărăbușului” s-a aflat un poet evreu născut în satul Sulița din Botoşani, Isac Lazarovici, cunoscut sub pseudonimul Ion Pribeagu.
Ion Pribeagu s-a născut la data de 27 octombrie 1887 și a decedat în 1971, Tel Aviv, Israel. Mic de statură, cu o înălțime de doar 1,50 m, poetul însuși făcea haz de statura sa, iar prima poezie pe care a publicat-o a fost semnată „Mic și-al dracului”.
În 1910, la vârsta de 23 de ani, tânărul a ajuns în București, unde și-a câștigat existența publicând în diverse gazete poezii umoristice, calambururi, anecdote și poante, toate în versuri, inspirate de mediul boem în care își ducea viața și de personajele pe care le întâlnea în cafenele, pe stradă sau în redacții.
Între 1910 și 1912, simpaticul poet a semnat cu diferite pseudonime, cele mai cunoscute fiind Ion Palavră, Ion Vraişte, Ivan Turbincă şi Vasile Ispravă, textele sale fiind publicate la rubrica de umor în periodicele „Adevărul literar şi artistic“, „Caricatura“, „Curentul izraelit“, „Ordinea“, „Pardon“ și „Rampa“.
Un loc aparte în opera sa timpurie îl are poezia “Scrisoare”, dedicată regelui Carol I, care a fost publicată în 1912 în paginile revistei Facla condusă de N.D. Cocea, rânduri pe care tânărul le semnează cu pseudonimul Sache Disperatu.
În 1912 Pribeagu a debutat cu primul volum de poezii umoristice, “Picante”, urmat de „Vârfuri de spadă”, în 1915, “Hodoronc-Tronc” şi „Bucureşti noaptea“, în 1922, potrivit dosaresecrete.ro.
“Pribeagu te face să cugeți asupra unor probleme despre care el nu vorbește, dar pe care le simți că l-au tulburat mereu. Deoarece nu voiește să urmeze calea obișnuită, adică să scrie articole politice sau studii pedante, a ales un drum mai interesant, drumul satirei. Biciul lui are o sută de sfârcuri și mâna tânărului maestru e sigură. Acolo unde ajunge sfârcul lasă urme. Pribeagu jonglează cu versurile și cu ideile așa cum vrea, e un talent unic, o împerechere ciudată de umor și melancolie, de trufie și umilință, de revoltă și resemnare. Cartea domnlui Pribeagu merită să fie citită de toți cei ce cred că viața ar putea fi mai frumoasă dacă oamenii ar fi mai cumsecade”, scria în 1915, la apariția volumului “Vârfuri de spadă”, revista Universul literar.
Scriitorul frecventa cafenelele boemei bucureştene, petrecându-și timpul în compania lui Victor Eftimiu, Ion Minulescu sau Emil Gârleanu.
În decembrie 1927 Isac Lazarovici a fost primul scriitor român care a citit versuri în fața microfonului, iar în ianuarie 1929, când la Radiodifuziunea Română a început să fie difuzată emisiunea “Ora veselă”, numele lui a devenit cunoscut pe tot cuprinsul țării, textele, multe în lectură proprie, fiind prezente în numeroase transmisiuni.
Cum s-a născut „Zaraza”
La începutul anilor ’30, Ion Pribeagu era un personaj foarte cunoscut în cercurile culturale ale Capitalei și, datorită notorietății pe care o avea, a fost rugat să scrie versurile unei melodii pentru celebrul cântăreț interbelic Cristian Vasile.
Legenda spune că piesa a fost inspirată de o tânără de care micuţul şi timidul poet evreu s-ar fi îndrăgostit în tinerețe, la scurt timp după ce ajunsese în Botoșani din târgul său natal, Sulița.
La sfârșitul anilor 30, Ion Pribeagu era curtat de multe teatre din Capitală şi de artişti care îi cereau să le scrie versurile, convinși că stilul lui caustic le va asigura succesul. În 1939, a devenit textierul lui Constantin Tănase, iar colaborarea a durat până în 1944, perioadă în care umoristul a scris zeci de scheciuri pentru spectacolele Companiei de Revistă «Cărăbuş».
Marele Tănase a interpretat fără rețineri textele lui Ion Pribeagu în timpul regimului legionar și în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, epocă în care cenzura funcționa din plin, artistul fiind avertizat în mai multe rânduri din cauza originii evreiești a autorului scheciurilor.
A plecat în Israel pentru totdeauna
Instaurarea regimului comunist în România i-a adus noi probleme umoristului, pentru că operele sale au fost cenzurate și a primit interdicția de a mai publica, astfel că a trăit ani întregi de privațiuni și de sărăcie lucie.
Ion Pribeagu a decis să plece în Israel, unde avea rude, a înaintat de mai multe ori actele de emigrare. Liderul comunist Gheorghiu Dej, la care poemul lui Ion Pribeagu a ajuns prin intermediul unui vechi amic, i-a semnat actele, iar poetul a plecat pentru totdeauna din România.
După emigrare, a semnat timp de câţiva ani cronica rimată a cotidianului „Viaţa noastră” din Tel Aviv, integrându-se repede în lumea scriitorilor evrei de limbă română. Ultimul său volum, “Puncte de foc“, a văzut lumina tiparului în 1963.
Ion Pribeagu a murit în anul 1971, la vârsta de 84 de ani, la Tel Aviv, dar memoria sa nu a fost uitată, regretatul actor Mircea Crișan, fugit din România comunistă în 1968, punând în scenă poeziile, epigramele şi calambururile lui Ion Pribeagu.
