Peștera Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona este un lăcaș care te îndeamnă la meditație și rugăciune. Între numeroșii părinți ce au sfințit pământul țării noastre prin înalta lor viață duhovnicească, se numără și Cuviosul Onufrie, cel mai mare sihastru al ținuturilor botoșănene, viețuitor al Schitului Sihăstria Voronei, potrivit Centrului Național pentru Informare și Promovare Turistică Botoșani.
Aflată în imediata vecinătate a Mănăstirii Vorona, peștera Cuviosului Onufrie se află în vârful unui pisc. Legenda transmisă din generație în generație de localnici și de oamenii Bisericii, spune că în apropierea orașului Botoșani, în localitatea Vorona, este o grotă unde a murit, în urmă cu aproximativ 300 de ani, un călugăr de origine rusă. Pelerinii spun că Sihastrul ar vindeca boli chiar și după moartea sa.
Potrivit tradiției, prin anul 1600, în pădurea aflată la o distanță de 2 km de satul Vorona, s-au așezat câțiva călugări ruși care au ridicat o Bisericuță de lemn și au ctitorit Mănăstirea Vorona. Printre monahii renumiți care au viețuit la Mănăstirea Vorona, se numără și Cuviosul Onufrie (1700 -1789). Acesta a trăit ca sihastru în codrii din jurul Voronei timp de 25 de ani (1764-1789), într-o peșteră de pe malul apei, nu departe de izvoare. Pentru o perioadă a fost și stareț al Voronei (1777-1779). A copiat traduceri din operele Sfinților Părinți și a fost duhovnic al mai multor sihaștri din pădurile Voronei.
După cum spune tradiția, în noaptea de Paști a anului 1789, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora. Îngerul i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine, apoi l-a călăuzit până la peștera pustnicului Onufrie. Foarte slăbit, Cuviosul Onufrie a fost împărtășit și a cerut să fie dus la Sihăstrie.
A trecut la cele veșnice pe 29 martie 1789, la aproape 90 de ani, și a fost înmormântat de către câțiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. Se spune că după moartea sa, la mormântul său au fost săvârșite mai multe minuni. Trei călugări de la Schitul Lacuri, care se rătăciseră noaptea prin pădure au fost călăuziți de o lumină puternică, până la peștera unde s-a nevoit cuviosul.
În anul 1846, pe când se afla la vânătoare, domnitorul Mihail Sturdza a găsit un fruct mare și frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu el și l-a dat nepoatei sale, care era bolnavă de epilepsie. Mâncând din el, aceasta s-a vindecat de boală.
Din porunca domnitorului Mihail Sturdza, osemintele Cuviosului Onufrie au fost dezgropate la 9 mai 1846, fiind așezate spre cinstire într-o raclă, în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. În anul 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, cu data de prăznuire la 9 septembrie.
Astfel, proclamarea oficială a canonizării a avut loc pe data de 9 septembrie și la Mănăstirea Sihăstria Voronei. Ascunsă în inima pădurii, peștera – Sihăstria de la Vorona este un loc de basm, care te îmbie la meditație și te înconjoară de liniște și pace sufletească.
