Una dintre cele mai apreciate învățătoare din județul Botoșani se află în grevă în aceste zile, alături de colegii săi din învățământ. Gabriela Munteanu susține că nu este afiliată niciunui sindicat, însă consideră că singurul mod în care se poate schimba ceva în învățământ este să această formă de protest.
„Și nu, nu e vorba numai despre bani. Greva aceasta este este demnitatea profesorului, despre statutul lui, despre siguranță , despre lipsa bazei materiale, despre umilința la care am fost supuși progresiv in cei 33 ani. Greva este despre ce a fost si ce a ajuns cadrul didactic, despre „marș la clasă” și multe alte injurii aduse celor care au pus stiloul în mâna celor care astăzi ne conduc”, spune învățătoarea.
Gabriela Munteanu este învățător titular de 23 de ani, cu studii superioare finalizate cu 9.50.
„De ce scriu acum? Că să nu plâng…de ciudă, de supărare, de umilință, de …de toate. Zilele acestea am tot citit pe rețelele de socializare, am ascultat la radio și tv , am ascultat colegii de cancelarie…ce am auzit? Nimic plăcut…muncim patru ore pe zi, avem patru luni de vacanță, zile libere nenumărate, primim cadouri substanțiale, vrem bani mulți, avem note mici la titularizare, elevi analfabeti. M-am uitat atent la mine, am privit adânc în sufletul meu, m-am gândit și să mă ierte Dumnezeu dar, nu m-am regăsit în nimic”, povestește cadrul didactic.
După cei 12 ani terminati cu liceu și bacalaureat, au urmat 3 ani de facultate, 2 ani pentru pregatirea si promovarea definitivatului, 4 ani dedicati gradului didactic II și alți 4 ani dedicați gradului didactic I, in total 25 ani de muncă, spune învățătoarea.
„După gradul I m-am apucat de cursuri de perfecționare, așa cum îi stă bine unui cadru didactic și așa cum fac de altfel toate cadrele didactice. Anul trecut am finalizat Academia de Pedagogie și Leadership Teach for Romania…ca să mai învăț…așa cum îi stă bine unui profesor…peste 2 ani voi fi alumn Teach for Romania, adică unul dintre cei peste 200 de profesori care aleg să lucreze în comunități defavorizate, „nebuni” care vor să schimbe lumea copiilor în bine… De 23 ani muncesc în aceiași școală …de 15 ani predau la clase simultane…ce inseamnă asta? Inseamnă că ai 20 de copii intr-o sală de clasă: clasa I, clasa a II a, clasa a IV a…predau in același timp la trei clase. Greva este și despre invățământul simultan, despre care guvernanții noștri nu vorbesc dar care există și care nu e susținut și nici plătit cum trebuie….privind fluturașul de salariu regăsesc sporul pentru simultan: putin peste 400 lei, suficient să îmi cumpăr lunar hârtie xerox, tonner pentru imprimantă și markere pentru tablă…(aaa, a doua tablă am cumpărat-o din bani proprii și banii strânși cu copiii din vânzarea unor castraveți pe care i-am pus împreună la murat…), învățământul simultan la trei sau patru clase pentru care nu există cărți de pedagogie și metodică…te descurci cum poți…dacă poți, dacă nu, înveți din mers, exersezi, incerci”, mai spune cadrul didactic.
Gabriela Munteanu predă cinci ore în fiecare zi și tot i se pare că nu îi ajunge timpul.
„Predau in fiecare zi 5 ore, nu 4…nu-mi permit.. orice oră în plus e prețioasă…ajunsă acasă mai petrec o oră sau două pe grupul de whatsApp, explicând teme sau ținând de urât unui copil care e crescut de bunici sau de un singur părinte…sunt consilier, psiholog sau logoped de serviciu pentru că ministerul nu-și permite să angajeze astfel de personal. Apoi pregătesc fișe, diferențiat, pe clase, pe fiecare copil in parte, pentru că fiecare copil poate, dar poate în felul lui, deci, mă adaptez. Patru-cinci ore de predare ori trei clase dau cam 12-15 subiecte de lecție. Nu sunt bani de auxiliare, deci fac fișe, nu știu câte ore, apoi, la ora 20 intru pe zoom, seara de seara, de luni până vineri la Povestea de seară, 40 minute le citesc povești copiilor mei pentru că multora nu are cine să le citească și pentru că vreau să fac literație, să reduc analfabetismul funcțional…fac activitatea asta de 1 an și jumatate și de 4 ani fac voluntariat, deci nu prea am 4 luni de vacanță, dar…mă rog, așa spun unii. Printre toate acestea sunt soție, mama unui copil operat pe cord deschis, gospodină, fiică , prietenă, am deci, obligații ca toate cadrele didactice, de altfel”, mai spune Gabriela.
Potrivit acesteia, poate profesorul predă patru ore, dar lucrează triplu acasă, se perfecționează o viață întreagă și investește timp, bani proprii și energie pentru a veni pregătit în fața elevului.
„Spunea cineva , undeva, că un cadru didactic cu 25 ani vechime ia un salariu de 6000 lei….nu știu, de fapt nu cred…eu nu am 5000 lei cu toate sporurile și toate gradele ( plus spor de rural)…sunt bani mulți? NU! Sunt puțini! Munciți …trudiți…bani câștigați cinstit cu sudoarea frunții”, spune cadrul didactic.
Gabriela Munteanu susține că această formă de protest este în primul rând pentru elevi, care „au nevoie și avem nevoie de o Lege a învățământului adaptată anilor în care trăim…Dacă ne-am gândi la noi am conștientiza că fiecare zi de grevă ne costă bani…banii familiei noastre, banii propriilor nostri copii… Nu ne mai puneți la zid!”.
