O botoșăneancă este cea mai veche angajată a Filarmonicii Iași. Paloma Rogojină împlinește în curând 60 de ani, aceasta aflându-se la Filarmonică din anul 1982, când era doar o tânără cu un țel bine stabilit – Opera Iași, scrie bzi.ro. Ulterior, viața i-a arătat că locul îi este la Filarmonică, jucând rolul vieții ei în echipa Corului Academic „Gavriil Musicescu”.
„Sunt din Botoșani. De mică cântam, ca orice copil, dar un pic mai mult. Deci de la 10 ani sunt venită în Iași, le-am spus părinților că vreau să vin la Iași. Mai aveam rude aici, dar am stat în gazdă. Pentru un copil de 10 ani, să vii singur să faci muzică… A fost greu. Am făcut violoncel principal, câte 6 ore de studiu, nu am avut păpuși. Am făcut pian, apoi canto principal cu pian. Îmi doream să ajung la Operă, mult timp am vrut. Aici, la Filarmonică, noi nu avem sporuri de fidelitate, ci doar de suflet. Am mai mers pe la bancă și toți se mirau că am același loc de muncă. Ăștia 41 de ani îi am structurați pe 3 perioade…
Perioada în care am venit aici, înainte de `89, apoi următoarea perioadă, mare, lungă, cu maestrul Doru Muraru, care a durat 30 și de ani, după care perioada pandemică și postpandemică. Bogdan Cojocaru, un coleg de-al nostru, a salvat perioada. Acum suntem cu Consuela, o doamnă foarte drăguță care mi-a fost colegă. Perioada de înainte de `89 a fost foarte frumoasă, când, într-adevăr, cântam doar în limba română, dictat de regimul vremii. Era mult repertoriu a capella, mi-a prins bine perioada aia. Eu încă speram să ajung la Operă, dar s-a întâmplat așa să fie, mi-a plăcut și am rămas aici pentru că s-a împletit cumva cariera solistică cu cea de șefă de partidă, asta era așa, ca o convenție între noi, la cor. Am avut o singură dată concediu medical, în perioada Covidului, în 41 de ani, o singură dată. Aici mi-a fost casa, familia, tinerețea, tot, eu neavând copii, familie. Aici studiam, planificam recitaluri, repetam, mai salvam un concert… Vara, când toți plecau prin vacanță, eu stăteam aici, așa am vrut”, a menționat Paloma Rogojină.
Paloma Rogojină se mândrește cu activitatea sa impresionantă. De asemenea, a transmis și câteva gânduri corului de care este atât de legată.
„Sunt artist liric 1A, ceea ce înseamnă maxim de categorie cu atribuțiunii solistice. Eram prin `96, într-o joi… Mi-a fost foarte greu… Vineri urma o audiție cu un dirijor din Belgia, nimeni nu a venit, am învățat partitura într-o noapte, mi-am întrecut limitele și a fost foarte frumos. Este o amintire unică, colegii au fost foarte mândri de mine. Dacă nu acceptam eu, pleca dirijorul înapoi. Am văzut toată Europa, sunt multe amintiri… Ne ziceau «cei din Vest». Am 5 ani de conservator și 2 de post-conservator.
Viața mea e înconjurată de muzică, îmi place să ascult voci bune, nu am vrut niciodată să renunț. Îi ajut pe tineri să se formeze, iar după ce o să ies la pensie o să fac aceleași lucru. Doresc ca membrii corului să nu se abată de la muzica asta, adevărată. Unii colegi, și îi înțeleg, mai au și alte joburi în paralel sau cântă alte genuri muzicale. Publicul nostru se uita la noi cu partitura în față, deci avem și aveam niște emoții… Le doresc membrilor actuali și următorilor să aibă bucuriile și satisfacția mea”, a precizat Paloma Rogojină.
