Preotul dintr-un sătuc din județul Botoșani a transformat comunitatea din care face parte într-o adevărată familie. Deși este o comunitate săracă, părintele a reușit să-i mobilizeze pe oameni să se ajute reciproc. La rândul său, părintele pune deseori reverenda în cui, ia lopata sau hârlețul și lucrează cot la cot cu muncitorii.
Este vorba despre părintele Marius Prisacaru din parohia Aurel Vlaicu. La rândul său, este greu încercat, dar le duce pe toate câte vin cu demnitate și încredere în Dumnezeu și așa i-a sfătuit și pe enoriașii săi. Tot timpul său îl dedică semenilor.
Aduce lumină în casele celor care stau la lumânare
Alături de enoriașii din parohie, părintele aduce și lumină în casele celor care stau la lumânare. Despre faptele bune ale părintelui, demne de luat ca exemplu de orice om, a scris pe pagina sa de Facebook, Maria Bilibou.
„A preluat acum câțiva ani o bisericuță veche dintr-un sat uitat de lume, din nordul Moldovei. Cu greu și multă trudă, a adunat lângă el comunitatea: copiii satului pentru care, de Crăciun, băte noroaiele ulițelor la pas, cu cadouri la subțioară. O imagine rară în România zilelor noastre. Și pentru care a organizat tabere, ateliere, evenimente culturale și artistice. Ori i-a îndrumat spre carte, spre învățătură. Ori le-a adus lumină în case celor ce stăteau la lumânare. Și încălțat pe cei ce umblau desculț. Bătrânii rămași singuri și cărora le-a adus alinare după puterea sa, material și sufletește”, povestește Maria Bilibou.
Oamenii din sat sunt ca o adevărată familie. Gospodinele satului au suflecat mânecile și au pregătit masa pentru muncitorii voluntari, iar micii antreprenori locali, gospodarii satului și oameni plecați prin lume au oferit ajutor pentru cazurile prezentate de părinte. Tot alături de voluntari, de oamenii din sat, părintele a reușit să renoveze mica bisericuță din sat. Pentru asta, părintele a lăsat reverenda în cui și a pus mâna pe roabă, cot la cot cu muncitorii.
„Jur, aș vrea să văd mai mulți preoți dedicați comunităților lor, așa ca el! În iarnă, când am fost în România, am trecut prin sat. Cât de frumos e când oamenii își găsesc un duhovnic și-l susțin! Cum e drămuit fiecare leuț în folosul oamenilor! Căci preotul nu va pleca din sat cu cele construite în biserică, nici nu va lua acasă turla bisericii, nici zidurile consolidate, nici gresia de jos, nici catapeteasma, nici foișorul din curte, nici acoperișul… toate rămân peste ani pentru cei ce simt să-și deschidă sufletul în biserică. Acolo unde este, poate, ultima lor speranță”, spune Maria Bilibou.
Părintele are trei fete, două dintre ele cu autism. Nu este ușor pentru niciun tată, dar preotul botoșănean nu se plânge. Dimpotrivă!
„Un astfel de preot dedicat oamenilor e părintele Prisacaru Marius. Un tanar ce slujeste cu har si daruire intr-o bisericuta dintr-un sat uitat de lume din Botosani. Il stiu de cand era fecior acasa. A iubit cantarea bisericeasca si tare-mi era drag sa il ascult. Se vedea ca-i place, iar timbrul vocal era puternic, aparte. A fost diacon ani multi in satul bunicii mele. Si m-am mahnit cand am aflat ca nu mai canta in biserica. Incet, incet a revenit printre enoriasi. Iubind copiii, era printre ei la scoala invatandu-i iubirea de aproape si daruirea. Invatandu-i sa-si respecte radacinile si neamul, promovand traditiile romanesti, incurajand tinerele talente, mladitele, alaturi de sotia sa, Ana Maria Prisacaru, învățătoare la aceeași școală”, mai povestește Maria Bilibou.
Preoții din localitățile mici, fără bani, dar cu vocație
Preoții din localitățile mici ori în care majoritatea localnicilor au luat calea străinătății se confruntă cu probleme financiare și nu de puține ori au nevoie de sprijinul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, potrivit preotului Marian Timofte, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor. Este vorba în special de preoții care au familii numeroase, păstoresc parohii mici. El susține că în lipsa banilor, preoții reușesc să restaureze locașurile de cult cu ajutorul primăriilor sau a oamenilor cu suflet mare.
„La nivelul județului Botoșani, ca și a altor județe din țară, ne confruntăm, între altele, cu problema lipsurilor materiale atât cele care vizează posibilitatea consolidării, restaurării sau reabilitării unor biserici, unele dintre ele fiind trecute pe lista monumentelor istorice, sau chiar dacă nu sunt trecute pe lista monumentelor istorice au o importanță foarte mare și foarte mulți preoți întâmpină dificultăți materiale în efortul lor de a le consolida și restaura. Sunt unele primării, unele consilii locale care prevăd în bugetele locale, în temeiul legii, anumite forme de sprijin financiar pentru construcția sau în cele mai multe situații pentru consolidare, reabilitare sau restaurare a bisericilor, lucru datorat în primul rând scăderii demografice”, spune Marian Timofte.
Autor: Mihaela Macovei
