Specialiștii neonatologi consideră că cel mai greu moment din viața unui om este însăși propria naștere. Modul în care nou-născutul face efortul de a respira este considerat un adevărat miracol al existenței umane, puțin explicabil.
Se spune că omul este o minune prin însăși existența și evoluția sa pe Pământ. La fel ca celelalte viețuitoare parcurge un ciclu al vieții, de la naștere și până la moarte. De-a lungul vieții cunoaște nenumărate provocări, unele deosebit de grele și împovărătoare. Specialiștii spun însă că cel mai mare miracol de care are parte omul este însăși prima gură de aer, prima zvâcnire de viață. Este de altfel, tot conform specialiștilor, și cel mai dificil moment din întreaga sa existență.
„Ca în prima secundă de viață, nu ne va fi niciodată atât de greu”
Neonatologul Carmen Zaboloteanu, de la Maternitatea Botoșani, este un medic cu experiență și a luptat pentru viața a unui număr mare de bebeluși. I-a îngrijit încă din primele clipe de viață. Iar primul miracol din viața unui om este chiar respirația. Este practic lupta pentru prima gură de aer, un efort incredibil pe care-l face un nou-născut.
„Dacă ne gândim că intra-uterin plămânii sunt două pungi cu apă care cresc și se dezvoltă. Dar nu sunt funcționali. În momentul în care copilul se naște, se întâmplă o minune. O presiune imensă forțează plămânii să scuipe apa respectivă și copilul începe să respire. Gândiți-vă că este doar o mânuță de om, un copil de trei kilograme să zicem, care cu o forță imensă reușește să elimine două pungi cu apă și începe să respire”, spune Carmen Zaboloteanu.
Specialistul botoșănean spune că prima secundă de viață este cea mai grea din existența unui om. „Se spune că în viață, oricât de greu ne-ar fi, atât de greu ca în prima secundă, atunci când începem să respirăm nu va mai fi niciodată” , adaugă medicul botoșănean.
Efortul bebelușului, un adevărat miracol
Forța cu care un bebeluș, în prima secundă de viață expulzează acel lichid din plămâni este atât de mare, spun medicii, încât ar produce leziuni și probleme serioase plămânilor unui adult.
„Când copilul nu este pregătit, fie prematur, fie are alte probleme, nu se întâmplă această expulzare a lichidului. Plămânii nu elimină, nu încep să lucreze. Aceasta este prima problemă la un copil prematur. În momentul în care nu elimină acel lichid încearcă ei singuri. Încep să-și crească presiunea în plămâni, încearcă să respire într-un anumit fel. Are un anumit geamăt, cum spunem noi, vedem cum copilul respectiv încearcă să respire mai rapid, pare că-l doare ceva. Încearcă să-și crească presiunea în plămâni încercând să respire cum ar trebui. Este ceva excepțional. Atât de minunat este corpul uman. Și reușește să facă față”, conchide Carmen Zaboloteanu.
