Medeea este o fetiță de patru ani, din Manoleasa Prut, bălaie și isteață foc, curioasă să descopere lumea. Multe dintre dorințele ei rămân, însă, la faza de intenție, pentru că o suferință o macină de când era bebeluș. În fiecare zi, de patru-cinci ori, este hrănită printr-o sondă micuță, introdusă prin nara stângă, pentru că dreapta este blocată din motive încă necercetate.
Greu de spus unde găsește acest copilaș plăpând, în fiecare zi, puterea de a trece prin acest chin interminabil. Nu poate pofti la o ciocolată sau la vreo prăjiturică făcută de mâinile mamei, pentru că totul se rezumă la supă foarte bine pasată ca să poată trece prin tubul extrem de îngust.
„Pe nara dreaptă nu se mai poate introduce sonda, ceva obturează, a crescut acolo o bucățică de carne. Numai pe partea stânga. Totul trebuie pasat, ca să treacă prin sondiță. Și cărniță îi fac și supă din morcovi, ceapă, cartofi. La două săptămâni se schimbă sonda, trei sau patru seringi pe o masă și dacă o hrănesc de cinci ori pe zi…”, povestește mama.
Când nu mai poate îndura, Medeea, se revoltă, își strigă suferința din toți rărunchii: „Se enervează, lovește, mușcă, așa se manifestă când se enervează”, spune mama cu tristețe.
Răcește des ca orice copil de 4 ani și stările febrile îi amplifică chinul.
Medeea merge cu drag la grădiniță, unde iubește comunicarea cu ceilalți copii. Mama este nevoită să o însoțească pe parcursul cursurilor, dată fiind starea în care se află. „Trebuie să am grijă în permanență, să nu tragă sonda, să nu o scoată…”, explică Ionela.
Durerea mamei
Ionela Pușcașu, mama fetiței, are 30 de ani, dar povestea ei de viață topește și o inimă de gheață. Nu a avut parte de persoana pe care a ales-o să-i fie sprijin în viață și a rămas să crească doi copii, să le fie și mamă și tată.
„Când am rămas singură, am stat o vreme la centrul maternal la Botoșani, m-a scos bunica de acolo. Apoi am stat două luni și bunica nu a mai suportat, copii mici, fetița fiind și bolnavă, plângea mai mereu. Și a trebuit să îmi caut să stau cu chirie. Și până la urmă mi-a dat unchiul meu casa ca să stau o perioadă. Mă descurc greu cu băiatul la școală și cu chirie, trebuie să fiu și mamă și tată pentru ei” s-a destăinuit Ionela.
Cu lacrimile șiroind pe obraji, mulțumește lui Dumnezeu că o întărește în problemele apărute pe calea vieții și îndeamnă părinții care au copii sănătoși să prețuiască mai mult acest dar, pentru că sănătatea este cea mai importantă. „Este foarte greu când ajungi în pragul disperării”.
Așteaptă cu bucurie orice sărbătoare chiar dacă lipsurile sunt imense, pentru că bucuria de avea copiii alături nu poate fi comparată cu nimic. „Da, mă bucur de sărbători, iată că acum vine Paștele… Dacă am copiii lângă mine nimic nu îmi mai trebuie. Mă doare sufletul când o văd așa pe Medeea pentru că o cred că doare și mai ales că suferă când răcește și face temperatură…”, spune femeia.
Pe lângă suferința copilului care o doare până în adâncul inimii, Ionela mai are acum de gestionat o situație care amplifică tot chinul.
Casa în care stă aparține unchiului său, care în scurt timp va fi nevoit să vândă imobilul din Manoleasa Prut, iar Ionela să ajungă sub cerul liber. În orice dimineață se poate trezi cu o veste care ar dărâma și bruma de siguranță pe care o are.
Are nevoie de o șansă
O șansă de a-și repara viața, de atât are nevoie și strigătul ei este tăcut. Este mai mult interior, în speranța că oamenii sunt buni și compasiunea depășește judecata aproapelui.
„Îmi doresc să am o casă, în care să îmi cresc copilașii, pentru că sunt singură și nu mai pot sta cu frica că mâine pot fi dată afară. La părinți nu pot merge pentru că au și ei problemele lor”, plânge Ionela.
O femeie tânără, dintr-un sat de pe malul Prutului, de care oamenii nu au auzit, dar cu siguranță știe Dumnezeu și prin acest articol Ionela trage nădejde că va fi sprijinită de îngerii în trup, care îi înțeleg suferința fără să o judece, care cred cu adevărat că reparând un om câștigi un suflet care va mărturisi cândva în fața lui Dumnezeu.
Să o ajutăm pe Ionela să-și ducă fetița la un doctor care să o scape de chinul interminabil de a primi hrană prin sondiță.
Să o sprijinim și din puțin câte puțin poate reușește să își crească și să își educe copiii. Strigărul ei a fost transmis acum prin Asociația „Sfântul Ioan Iacob de la Crăiniceni”, care are sediul în zonă, structură care oferă zilnic peste o sută de porții de mâncare bătrânilor neputincioși din câteva localități. Posibilitățile sunt, însă, reduse.
„Noi i-am dus câteva lemne, dar au nevoie de multe lucruri. În primul rând de o casă, pentru că de aici o dă afară. Plus fetița trebuie dusă la doctori pe undeva, să vadă poate se rezolvă problema ei medicală. Trebuie zeci de seringi pe săptămână și multe lucruri”, a precizat președintele asociației menționate.
Asociația Social-Creștină „SFÂNTUL IOAN IACOB DE LA CRĂINICENI”
Cont lei Banca Transilvania Botoșani: RO34 BTRL RON CRT 0610 686 601
Cont euro Banca Transilvania Botoșani: RO81 BTRL EUR CRT 0610 686 601
Cod fiscal: 44 56 10 72
Telefon: 0740482535
Revolut: 0740482535
Sursa: Mesagerul de Nord
