Dana Busuioc este educatoare în satul Orășeni-Deal, județul Botoșani. Are 30 de copii în grupă, de la 3 la 6 ani, și caută tot timpul soluții pentru ca ei să învețe în cele mai bune condiții. Recent, sala de grupă a celor mici, aflată în incinta școlii, a fost reamenajată cu ajutorul unei fundații și a colegilor din Teach for Romania, fiind organizată pe centre tematice și având o zonă de lectură. Anul trecut, educatoarea a aplicat pentru proiectul ”Școala din curtea școlii” și a reușit să obțină crearea unui spațiu de învățare în aer liber, cu mese și bănci, pe care îl folosesc atât copiii de grădiniță, cât și elevii. O idee pe care acum vrea să o pună în practică este construirea unei sere în curtea școlii, un loc în care copiii, și mici, și mari, să crească plante, să experimenteze, să învețe și, de ce nu, să-i atragă în vizită pe elevii de la oraș.
Educatoarea din satul botoșănean consideră că spațiul în care învață cei mici este ca un al doilea profesor. ”Copiii de grădiniță învață de la educatoare, de la colegi și de la spațiu”, spune Dana Busuioc, care a căutat întotdeauna să creeze un spațiu prietenos, în care cei mici să fie stimulați să învețe și să se simtă în siguranță.
Un proiect desfășurat în acest sens a avut loc luna trecută, când sala de grupă în care învață cei 30 de copii a fost reamenajată, cu susținerea Asociației OvidiuRO, Teach for Romania și a părinților. Dulapurile înalte, prinse de pereți, au fost date jos, transformate și adaptate unei săli de grădiniță, iar centrele tematice au fost rearanjate. Totul într-o sală cu pete de culoare, spațioasă, luminoasă, fără perdele la geam, pentru a le permite copiilor să se conecteze la ceea ce se întâmplă afară.
”Am reușit să amenajăm spațiul foarte frumos. Copiii au fost încântați când au văzut sala de grupă. La grădiniță, spațiul este foarte important, mai important decât oriunde. Copiii trebuie să pună mâna, să simtă înainte de a auzi, de a vedea, de aceea este nevoie de un spațiu specific”, explică Dana Busuioc.
Spațiu de învățare outdoor
Educatoarea pune accent pe activitățile în aer liber, ceea ce a determinat-o să caute soluții pentru crearea unui spațiu de învățare în curtea școlii. A aplicat, anul trecut, pentru proiectul ”Școala din curtea școlii”, derulat de organizația ”Life Education for All”, condusă de Oana Mîndruț, și a obținut sprijinul pentru amenajare.
”Noi avem o curte imensă și nu era nimic în ea, doar iarbă și copaci. Am realizat un filmuleț împreună cu copiii, l-am trimis și m-am bucurat foarte tare când am aflat că am fost acceptați. S-au bucurat și copiii, iar părinții au fost extrem de încântați, pentru că noi tot încercam să creăm un spațiu de joacă. Copiii sunt mici, au nevoie să iasă afară”, spune Dana Busuioc.
Așa se face că, din toamnă, copiii au în curtea școlii un spațiu în care pot desfășura activități, dotat cu mese, bănci, taburete și colorat cu anvelopele reciclate, vopsite de părinți. ”Este un loc în care copiii pot lucra, se pot juca, pot ieși în natură. Spațiul este folosit de toți copiii, și de cei de la grădiniță, și de elevi. Toți ies acolo”, precizează educatoarea.
O nouă idee
Tot pentru întreaga școală, educatoarea își dorește și amenajarea unei sere, unde copiii să crească și să îngrijească plante. ”Eu vreau să fac multe. Am vorbit cu domnul primar, nu mi-a dat încă un răspuns. Vă dați seama ce activități ar putea face acolo cei din clasele VII-a și a VIII-a, la ora de Biologie! Să pună ei semințe, să crească plantele lor…. Indiferent cum, sunt hotărâtă să fac această seră și voi căuta soluții.
Produsele de acolo – de exemplu, ceapa – le putem dona casei de bătrâni, unde noi facem deja activități de voluntariat. Ar fi foarte fain, pentru că la noi în județ, nicio școală nu are seră. Pentru cei de la țară nu este ceva nou, dar cei de la oraș ar veni în vizită, ar fi un schimb de experiență și pentru ei, și pentru noi”, explică educatoarea.
Atât de mult își dorește Dana Busuioc ca în școala din sat să existe condiții bune de învățare și copiii să vină cu drag, încât caută peste tot oameni, organizații care să dea o mână de ajutor. A găsit până acum sprijin la organizații precum Teach for Romania, Fundația Noi Orizonturi, Asociația OvidiuRO și ”Ateliere fără Frontiere”. De exemplu, aceasta din urmă a dotat cu câte un calculator, în urma unui concurs la care educatoarea a participat cu cei mici, fiecare sală de clasă din toate școlile comunei (atât școala gimnazială din Orășeni-Deal, cât și școlile primare din satele care formează comuna Curtești), iar în iarnă a donat o tablă interactivă, cu videoproiector.
Asociația Maria Holtzhauser – adaugă educatoarea – i-a ajutat pe copiii de grădiniță la începutul anului școlar, trimițând ghiozdane și rechizite. ”Nu a trebuit să scoată părinții niciun ban din buzunar și nici până acum ei nu au pus un leu pentru ceea ce le trebuie copiilor. Cei de la asociație ne-au dat și o imprimantă color, topuri de hârtie, ne-au trimis niște măsuțe luminoase, foarte utile copiilor, iar după sărbători, ne-au oferit produse de igienă”, relatează educatoarea.
Deși admite că ”nu este normal ca un profesor, ca un cadru didactic să se ocupe de dotări”, Dana Busuioc mărturisește că ea face lucrurile acestea cu plăcere. ”Simt că e nevoie, simt că aceste lucruri sunt bine primite, simt că totul funcționează și că este un pas înainte”, declară educatoarea, care așteaptă cu nerăbdare și răspunsul pentru proiectul Erasmus Plus depus și pentru cel de dotare a școlii (renovate în urmă cu trei ani) prin PNRR.
”Licuricii din Deal”
Cu o experiență de 25 de ani ca educatoare, Dana Busuioc a intrat anul trecut în comunitatea Teach for Romania. Și-a dorit în acest fel să meargă într-un loc cu oameni care ”se implică”, cu care poate colabora și se pot inspira unii de la alții, convinsă fiind că ”dacă stai izolat, tinzi să te duci în jos și să te plafonezi.”
Este singura educatoare din sat, cei 30 de copii fiind de la grupa mică până la grupa mare. ”Grupa noastră se numește Licuricii din Deal pentru că ne place să ne jucăm în iarbă, pentru că putem aduce puțină lumină și în cea mai complicată situație și pentru că grădinița noastră se află pe un deal”, povestește Dana Busuioc.
Sala de grupă în care învață cei mici este un loc în care pare să fi fost adusă natura, educatoarea folosind în activități foarte multe materiale de afară. De pildă, copiii desenează literele cu frunze, pietre sau scoici și își folosesc imaginația pentru a crea tot felul de desene pe podea.
”De cele mai multe ori se spune că, la grădiniță, copiii doar se joacă, iar eu nu voi contrazice ce se spune, pentru că este adevărat 100%. Da, la grădiniță copiii se joacă! Se joacă cu sens, dezvoltându-și aptitudini și construind comportamente, exersând atitudini și stimulând imaginația și curiozitatea. Educația are valoare atunci când este oferită într-un mediu vesel și sigur, în care copiii să conștientizeze emoțional ceea ce învață”, consideră Dana Busuioc.
Faptul că școala se află în mediul rural este văzut de educatoare ca un mare avantaj, fiind ”mai aproape de natură, mai aproape de tradiții și mai aproape de comunitatea mică din jur”: ”Avem și avantajul de a avea alături familii implicate și conștiente că grădinița este baza educației. Cu ajutorul acestora, procurăm cele mai multe materiale necesare: pietre, nisip, bețișoare, semințe și bulbi, conuri, ghinde, scoici. Încercăm să devenim cât mai prietenoși cu mediul, renunțând la jucăriile și materialele didactice din material plastic și valorificând materialele refolosibile din natură. În acest fel, respectăm natura și avem grijă și de finanțele familiilor.”
Despre activitățile cu cei mici, educatoarea mărturisește că încearcă să le ofere ”experiențe interesante, cât mai apropiate de realitatea care îi înconjoară, experiențe care să le implice toate simțurile și pe care să le poată duce cu ușurință dincolo de ușa grădiniței, în familie și chiar în comunitatea locală”. De multe ori, spune Dana Busuioc, ideile vin chiar de la copii, în timpul întâlnirii de dimineață, când ”povestim întâmplările prin care am trecut sau ideile pe care am vrea să le experimentăm”. ”Copiii au înțeles că se pot exprima liber, deoarece nici o greșeală nu e pedepsită, ci e doar un pas în învățare”, punctează educatoarea.
Experimente de primăvară
Printre activitățile recent desfășurate cu cei mici se numără cea în care au plantat bulbi de brândușe și narcise și arpagic și usturoi: ”Bulbii de flori i-am plantat în găletușe din metal, mici și colorate. Au rămas pe pervaz o săptămână, până au încolțit și au crescut tulpini sănătoase pe care le-am observat cu lupa și le-am măsurat. De 8 Martie, găletușele cu flori au fost oferite mămicilor și bunicilor. Arpagicul și usturoiul le-am plantat în două medii diferite: într-un vas cu pietre și apă și într-un borcan cu pământ.
Scopul acestui proiect a fost observarea plantei și a dezvoltării ei. Și am observat <pe viu> cum un bulb aparent inert a încolțit când a fost plantat, udat și așezat la lumină. Am privit prin lupă rădăcinile și tulpinile, le-am comparat, le-am analizat, le-am măsurat și le-am desenat. Am numărat bulbi, am numărat zile, am numărat tulpini. Am aflat informații științifice despre plantele cu bulbi și despre înmulțirea lor. Ne-am imaginat și am povestit aventurile unui bulb uitat într-o pungă de hârtie. Am gustat ceapă și usturoi, am preparat salată – cea mai bună salată mâncată vreodată.”
O altă activitate-experiment, un proiect inedit am putea spune, în curs de derulare, este cea în care micuții au pus ouă de găină la incubator. Educatoarea povestește că este al doilea an când fac acest lucru, iar o parte dintre ouăle folosite sunt de la puii de anul trecut, care ”au devenit găini și cocoși de toată frumusețea, pentru că au fost crescuți cu dragoste”.
”Ouă adunate cu grijă, nespălate și nezdruncinate, însemnate pe o parte, și-au găsit locul în incubatorul curățat foarte-foarte bine și dotat cu apă pentru a menține umiditatea aerului. Am notat data în calendar, am apreciat când ar trebui să iasă puișorii și ne-am făcut deja planuri pentru ei. Am vorbit despre reproducerea naturală a păsărilor, despre valoarea și importanța unei cloști, dar și despre necesitatea unui incubator – unele găini de azi s-au emancipat și nu vor să mai stea trei săptămâni pe ouă.
Un ou spart ne-a oferit ocazia să analizăm componența lui și să vedem embrionul din care se va forma puiul. Am și desenat ouă și pui, nerăbdători să îi vedem pe ai noștri cât mai repede. Am planificat și cum ne vom descurca cu puișorii ce vor ieși din ouă, pentru că viața oricărei ființe este importantă”, descrie educatoarea întreaga activitate.
Anul trecut, copiii au luat puii acasă, i-au crescut și îngrijit, iar educatoarea își amintește de un băiețel care a dormit mult timp cu puiul lui în pat: ”Ei văd lucrurile acestea în fiecare zi acasă, dar altfel este când le explici ce se întâmplă și ei sunt atât de curioși când le spui lucruri noi. Una este acasă, alta este aici… Aceste proiecte le dezvoltă responsabilitatea, respectul de sine și respectul față de natură, le stimulează curiozitatea și imaginația, exersează motricitatea fină și se aliniază Curriculumului pentru Educație Timpurie.”
Concluzia educatoarei: ”Sunt foarte gospodari și copiii, și părinții, am mare noroc. La noi, copiii nu sunt aduși la grădiniță ca să plece de acasă. Părinții îi aduc cu simț de răspundere și sunt deschiși să ajute. Am niște părinți de nota 10.”
Sursa: SparkNews.ro
