În județul Botoșani sunt cel puțin 13 comune pe cale de dispariție. Au mai puțin de 2.000 de locuitori și populația prea îmbătrânită. Cel mai grav caz este la Adășeni, o comună în care 80% din populație este formată din oameni în vârstă. Tinerii au fugit în străinătate din cauza sărăciei.
Lumea rurală din nordul extrem al României, este pe cale de dispariție. Satele prea îmbătrânite, golite de tineri, cu tot mai puțini copii care se nasc anual și mult prea multă sărăcie. În județul Botoșani sunt nu mai puțin de 13 comune care au ajuns să aibă mai puțin de 2.000 de locuitori.
Sunt pline de case dărăpănate cu lacăt pe ușă în care nimeni nu mai vine să locuiască. Școlile au tot mai puțini elevi iar tinerii sunt o raritate. Cea mai gravă situație este în comuna Adășeni, acolo unde au mai rămas doar 1.300 de suflete, dintre care majoritatea bătrâni.
Este o dramă socială și demografică tot mai pregnantă, cu oameni în vârstă tot mai bolnavi, singuri și fără niciun ajutor, ducându-și ultima parte a vieții pe ulițe înfundate de noroi, în sărăcie și condiții precare de viață. Este o lume sătească care, mai ales la Adășeni, s-a prăbușit ireversibil în ultimii 30 de ani fără ca nimeni să intervină în vreun fel.
Comuna în care se nasc 6 copii pe an
Adășeniul este comună mică, cu doar două sate, în apropiere de Avrămeni, la peste 50 de kilometri de municipiul Botoșani. Ca să ajungi la Adășeni urmezi un drum singuratic prin mijlocul unui câmp gol, aproape părăsit. În satul principal, Adășeni, a mai rămas un nucleu de case locuite, în rest multă liniște, lacăte la uși și locuințe dărăpănate de care nu se mai ocupă nimeni.
De altfel, satul poate fi parcurs de la un capăt la celălalt în maxim 15 minute, de mers pe jos. În afară de drumurile principale, asfaltate, multe ulițe se cufundă încă în noroaie, iar aducțiunile cu utilitățile merg greu, ca pentru o comunitate mică și parcă fără speranță. Specialiștii în asistență socială de la Primărie recunosc că Adășeniul, la fel ca multe comune mici, este o lume pe cale de dispariție.
„Riscă foarte mult să dispară cu totul. Ca multe alte comune. Se vede că este același procent de plecare a populației, mult mai mare decât în anii anteriori. Rămân bătrânii și o să le fie foarte greu fără tineret care să-i ajute”, mărturisește referentul pe probleme sociale, Relu Rusu, de la Primăria Adășeni.
De fapt același referent arată o realitate crudă, a cele mai mici comune din județul Botoșani. Se nasc tot mai puțini copii, iar procentul vârstnicilor, majoritatea trecuți deja de 70 de ani, a ajuns să ridică până la 70% din populație. O situație aproape fără precedent în nordul Moldovei.
„Deja se nasc foarte puțini, avem câteva dosare pe anul acesta, cu nașteri. Nu sunt semne că se va ridica tineret prea mult. Din contră. O să predomine în continuare bătrânii, adică peste 70% la sută”, spune Relu Rusu. Sunt maxim 6 nașteri pe an iar cimitirul satului este plin.
Tot mai bătrâni și mai săraci
Moș Leonte are 75 de ani. Ține minte că înainte satele erau pline de copii. Rememorează cu nostalgie cum mergea, tânăr fiind, cu vecinii la muncile câmpului. Acum satul este tot mai pustiu. Iar bătrânii tot mai săraci și mai bolnavi.
„Ne ducem toți, unul câte unul. Înainte ulița era plină. Dar să vezi ce era la câmp. Și pe vremea CAP-ului. După aceea, tot mai puțini, tot mai puțini. Am rămas mulți bătrâni. Și mai ales fără ajutor, de la cei tineri. Sunt mulți bolnavi dar spitalele sunt departe și trăiesc și ei câte le-o da Dumnezeu”, mărturisește bătrânul.
De altfel, comuna nu are nici măcar medic de familie. Nici comuna vecină. Singurul spital la care pot apela pentru consulturi de specialitate este Spitalul Județean Botoșani, la 50 de kilometri. Iar majoritatea sunt pensionari de CAP, cu 1.000 de lei pe lună.
„Este greu să-ți cumperi medicamente. Că toți sunt bolnavi. Și mai mergi când găsești pe cineva cu mașina să plătești și ajungi, la oraș, la spital. Dar de câte ori apuci să mergi. Te stingi aici. Măcar să aibă cine să-ți pună lumânarea. Este greu să te mai întreții, să-ți mai gătești”, mărturisește o săteancă în vârstă.
„La ce să mai vină înapoi”
Acest fenomen este cauzat de plecarea masivă a tinerilor în străinătate. Îmbătrânirea este de fapt, o părăsire a satelor de către cei în putere. Iar ceea ce i-a alungat de acasă este sărăcia.
În ultimele trei decenii nimeni nu a făcut nimic pentru a îmbunătăți viața oamenilor din zonele rurale, iar tinerii sătui de agricultura de subzistență, de lipsa de viitor și mai ales de lipsa de condiții civilizate de trai a ales să plece imediat ce s-au deschis porțile Europei.
Majoritatea nici nu se vor mai întoarce. Și-au făcut deja un viitor în țările occidentale. Situația este recunoscută până și de autoritățile locale care mărturisesc că tinerii nu au pentru ce să mai vină înapoi la Adășeni.
„Tinerii au plecat, asta este problema de fapt. Toți care pleacă nu au pentru ce să se întoarcă. Nu au serviciu și este greu”, spune Dumitru Dresleucă, viceprimarul din Adășeni. Localnicii spun că nici nu îndrăznesc să le mai ceară copiilor să revină în sărăcie.
„Am doi copii în Germania și o fată la Brașov. Ce să facă aici? Nu este nimic în sat. La ce să-i chem? Industrie nu-i, loc de muncă nu-i. La ce, la pământ? Până și acela îi dat la asociație că nu are cine-l lucra”, spune un sătean.
„Îi greu și cu apa. S-a pus canalizare dar nu s-a dat drumul. Tinerii nu au niciun viitor aici. Cum termină cu școala pleacă în străinătate. Și nu se mai întorc. Rămân în Franța, Belgia, Germania. Am nepoți, au copii, trăiesc de 15 ani acolo. Nici nu se mai gândesc. Sărăcia îi forțează să plece. Ai un copil la școală, cu ce-l ții. Nu trebuie să pleci la muncă, acolo unde găsești și unde ești plătit?”, adaugă un alt sătean.
Fără tineri și automat fără viitor, aceste comune se sting încet dar sigur, cu o mână de bătrâni bolnavi și săraci.
Sursa: adevarul
