Mănăstirea Agafton se găsește în județul Botoșani, pe un deal împădurit, loc unde pare că se păstrează liniștea din alte veacuri, credința fiind veriga cea mai puternică din acest ținut.
Lăcașul de cult a fost ridicat de Ieroschimonahul Agafton, care după mai mult timp de nevoință, a simțit chemarea lui Dumnezeu la viața pustnicească. Urmat de doi ucenici, s-a retras în pădure și a rezistat zece ani în post și într-o rugăciune continuă. În anul 1729, alături de Ieroschimonahul Agafton s-au strâns mai mulți frați, iar atunci a fost momentul decisiv de ridicare a mănăstirii. Până la jumătatea secolului al XVIII-lea, aici au viețuit 20 de sihaștri.
Istoricul mănăstirii
În anul 1740, unitatea monahală va fi populată de maici. Între anii 1840 şi 1843, a fost ridicat o nouă biserică din zid, credincioșii din zonă ajutând la fiecare etapă de construcție.
I s-au făcut reparaţii în 1904, iar mai târziu, în 1928 a urmat a doua reparaţie. Cutremurul din 1940 şi al Doilea Război mondial au pricinuit mari pierderi bisericii.
De amintit este faptul că în anii de război, mănăstirea avea 300 de maici, toate fiind voluntare în spitalele de campanie, oferind nădejde soldaților care sufereau răni grave.
Distrugerile materiale nu au fost atât de însemnate precum suferința adusă atunci când s-a dat decretul 410/1959, având rolul să desfiinţeze Mănăstirea, maicile urmând să fie alungate de aici. Regimul comunist a dorit să transforme locul sfânt într-un centru al altor nevoi: au ridicat aici, în anii 60, o anexă a CAP-ului și apoi un cămin de bătrâni, mai mult bolnavi psihic, care a rezistat vreme de 40 de ani.
Anii 1990 au adus eliberarea și, în sfârșit alinare se așterne în inima credincioșilor, mănăstirea fiind redeschisă.
Mănăstirea Agafton, locul unde poetul Eminescu găsea timp de răgaz al inimii și minții
Mihai Eminescu petrecea în acest așezământ monahal zile întregi, surorile mamei sale, dar și o verișoară a poetului găsindu-și aici locul de veci: Olimpiada, Fevronia, Sofia și Velisaria.
Tihna regăsită în casa Domnului l-a însoțit pe artist până spre sfârșitul vieții, acesta spovedindu-se constant la duhovnicul său de la mănăstire. Dar un dor a rămas mărturisit, Eminescu simțea că a fost abandonat. Pe o filă de Ceaslov, un ieromonah a lăsat notate ultimele gânduri ale poetului înainte de plecarea lui în veşnicie: „Era limpede la minte, numai tare posac şi trist. Mi-a sărutat mâna şi a spus: Părinte să mă îngropaţi la ţărmurile mării şi să fie într-o mănăstire de maici şi să ascult în fiecare seară, ca la Mănăstirea Agafton, cum cântă Lumină lină”.
Cum se poate ajunge la Mănăstire
Mănăstirea este situată pe şoseaua Botoşani-Suceava, după 8 km ramificaţie stânga, 3 km până la mănăstire aflată la sud-vest de Botoşani
Adresa mănăstirii: sat Mănăstirea Doamnei, comuna Curteşti, cod 717110, jud. Botoşani.
Sursa: doarromania.ro
