Biserica veche de lemn din satul Vorniceni, județul Botoșani, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, este locul în care a primit taina Sfântului Botez părintele Dionisie Ignat de la Colciu, propus spre canonizare.
Biserica de lemn cu hramul „Sfantul Dumitru” se află īn satul Vorniceni din judeţul Botoşani, la o distanţă de 7 km faţă de calea ferată Dorohoi – Iaşi. Biserica din Vorniceni, posibil cea mai veche biserica de lemn din judetul Botosani , nu are o pisanie, inscripţie sau un alt document prin care să fie atestat ctitorul sau anul ridicării acestui aşezămānt.Constructiv se aseamana in mare masura cu biserica de lemn din Putna. După ce vatra satului s-a mutat, īn anul 1821, logofătul Nicolae Rosetti a intervenit pentru a strămuta biserica īn mijlocul comunităţii. (Tradiţia spune că această biserică a fost construită tăindu-se stejarii seculari ai unei păduri bătrâne ce se întindea pe lângă fosta amplasare a satului, curăţindu-se astfel locul pe care a fost ridicată apoi biserica .Ulterior bisericuţa a fost strămutată de pe deal jos învale, în sat, deoarece, fiind izolată,era prădată de tâlhari.
Din inventarul bisericii aflăm cāteva date certe cu privire la existenţa acestui locaş de cult. Spre exemplu, pe cāteva icoane din catapeteasmă este inscripţionat anulīn care au fost dăruite bisericii, astfel īncāt, pe o icoană a Fecioarei Maria se poate citi anul 1783, iar pe o alta se zăreşte anul 1785. Adăugăm faptul că pelistele celor scutiţi de bir din 22 iunie 1774 sunt amintiţi preoţii „Irimie şi Vasili”.Din cele prezentate se poate deduce cu uşurinţă că, īn anul 1774, biserica de lemn din Vorniceni exista, iar ca orice monument de lemn a suferit, de-a lungul timpului,intervenţii īn vederea refacerii. De exemplu, īn anul 1902, a fost īnaintată către protopop o situaţie morală şi materială a bisericii, din care aflăm că īncă se oficiau servicii religioase, doar că se dorea trecerea la biserica de zid, deoarece biserica de lemn era īntr-o stare proastă din cauza „vechimii pe care o deţine”.
preluare partiala text dupa articolul scris de Petronela PODOVEI pentru revista Tribuna Romana
Īntreţinută de sătenii din Vorniceni, a fost acoperită, o perioadă, cu şindrilă, dar, īn anul 1915, aceştia au hotărāt să contribuie cu bani proprii la īnlocuirea acoperişului cu tablă zincu-ită. Īn plus, preotul paroh, Ioan Ionescu, a īmprumutat, īn data de 24 iunie 1915, de la Banca Populară, suma de 100 de lei, pentru afinaliza , lucrarea īncepută īn ianuarie de către meşterul Costache Gh. Arnăutu, zis şi a Chiricesei.
Biserica a rămas sub această formă pānă īn anul 1929, cānd un incendiu a avut loc īn această parte a satului. Au fost īnaintate cereri de refacere a monumentelor dinsat după incendiu, iar pagubele pentru biserica de lemn au fost evaluate la 100.000 lei1. Trei ani mai tārziu, īn 1932, se găsesc o serie de procese verbale prin carebiserica cere plătirea unor rate prin poliţe de asigurare īn urma incendiului. Deşi, īn această perioadă, bisericile sunt construite din lemn, meşterii insistau asupra refacerii, īn unele cazuri durānd chiar patru sau cinci ani pānă se ajungea la o formă dorită.De la această dată pānă īn anul 1968, cānd a avut loc o nouă intervenţie, informaţiile nu ne-au permis să stabilim o stare materială a bisericii. Lucrările derestaurare s-au desfăşurat vreme de patru ani, timp īn care pridvorul bisericii, adăugat ulterior construcţiei, a fost suprimat, pentru a aduce construcţia la forma deīnceput, iar tabla de pe acoperiş a fost īnlocuită cu şindrilă. Din mărturiile găsite de noi, nu mai aflăm nimic documentar despre ce s-a īntāmplat cu biserica de lemndin satul Vorniceni după anul 1972.
Edificiul din Vorniceni atrage interesul prin vechime, arhitectură şi decorul artistic. La īnceputul construcţiei, biserica a avut un plan dreptunghiular cu absida poligonală decroşată şi pronaos poligonal, iar odată mutată īn centrul noului sat, īn anul 1821, aceasta a primit absidele laterale dreptunghiulare.
Catapeteasma impresionează prin vechime, fiind īmpodobită cu icoane pictate pe lemn, despărţind īn mod simbolic altarul de restul bisericii. Naosul este delimitat depronaos printr-un perete despărţitor, cu o deschizătură largă, avānd pe ancadrament icoane ce atestă prin imagine vechimea monumentului. Biserica este lipsită de pictură atāt īn interior cāt şi pe exterior, dar modul īn care au fost conservate bārnele o clasează pe lista monumentelor cu o arhitectură impresionantă.
Sursa text: Petronela PODOVEI pentru revista Tribuna Romana
Foto: Ionut Haidău
