În trecut, Mihăileni reprezenta satul care ar fi fost capitala Moldovei. Acest sat se află la aproximativ 52 de kilometri de Botoșani, fiind la granița cu județul Suceava. Majoritatea localnicilor sunt înaintați în vârstă, iar casele sunt din chirpici, fără a părea un cătun de o mare însemnătate. Cu toate acestea, a jucat un rol important în istoria României. La o scurtă plimbare, poți observa semne ale unui trecut secret. Acolo pot fi văzute rămășițele caselor boierești, un conac, dar și biserica domnească ce stau drept mărturie poveștilor sătenilor despre vremurile domnitorilor, tezaure și prințese.
”Mihăileniul nu a fost sat. A fost oraş. Mai mult, a fost târg domnesc, preferatul domnitorului Mihail Sturdza. Era bogat. Ce mai, oraş de graniţă pe unde treceau toate bogăţiile”, povestește Petru Bozeac, un localnic din Mihăileni.
Același sătean povestește că Mihaileni a fost un oraș încă din 1792 până în anul 1945, anul în care se sfârșea Al Doilea Război Mondial. Într-o monografie a orașului din 1932 redactată de către DN Puiu și Gr. Constantinescu se arată că târgul înființat era pentru câțiva negustori evrei, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, la granița cu Imperiul Habsburgic.
La acea vreme, Bucovina era alipită austriecilor, asfel că vechiul târg era oraș de graniță, numindu-se „Târgul Nou”. Fiind un oraș de graniță, acesta reprezenta un important punct al tranzitului mărfurilor, iar nenumărate afaceri erau derulate acolo.
Satul care ar fi fost cândva capitala Moldovei
Astfel, pe parcursul a două decenii, acest oraș a devenit unul prosper și era controlat de boierii Mariș și Balș. Atunci când familia Sturdza cumpără orașul, importanța orașului devine și mai mare, având în vedere că în anul 1834, Mihail Sturdza ajunge domn al Moldovei.
”Târgul s-a numit Mihăileni din 1834, de când Sturdza ajunge domn. Aici avea conacu lui. Îi plăcea mult că era un târg de toate culorile şi doamna lui avea mărfuri de primă mână în special din Austria. Era foarte mulţumit de târgul ăsta şi a făcut aici de toate şi biserică şi şcoală şi cazarmă”, mai adaugă Bozeac.
Târgul Nou devine în mod oficial Mihăileni în anul 1835, iar aici este ridicată o biserică domnească de către Mihail Sturdza. Domnul iubea atât de mult acest oraș încât îl aduce la rangul de târg domnesc, devenind capitală a judetuțului Dorohoi, cum era la acea vreme, numărând 3.000 de locuitori.
Expansiunea orașului a determinat ca aici să fie înființate magazine, berării, sală de bal, poliție, farmaciști, spital și chiar și o judectăorie în anul 1864. Populația Mihăileniului ajunsese la 5.000-6.000 de locuitori. Acest oraș devenise atât de important încât aici exista chiar și consulatul austriac.
Preotul Cosmovici, bunicul matern al lui George Enescu avea la rândul său o casă în Mihăileni. Compozitorul și-a petrecut aici o mare parte din copilărie, iar apoi se întorcea pentru a susține concerte în sala de bal alături de Yehudi Mnuhhin.
Dintre poveștile sătenilor, una este mai aleasă, având în vedere că Mihaileniul devenise capitală a Moldovei în timpul lui Sturdza. Cu toate că acest statut nu a durat mult, în continuare ei sunt mândri că micul cătun a avut cândva un asemenea titlu.
”Păi Mihăileniul a fost capitala Moldovei timp de două săptămâni. Aici s-a retras domnul în urma unor plângeri ale boierilor la Iaşi. Era o jalbă mare împotriva lui la împărăţia Rusiei şi s-a retras două săptămâni pentru siguranţă aici. Şi atunci Mihăileniul a fost capitala Moldovei”, a mai adăugat săteanul.
Istoricii sunt de altă părere, invocând că nu există documente care să ateste numirea Mihăileniului drept capitală a Moldovei pentru o perioadă de două săptămâni. Cu toate acestea, dau dreptate celor care spun că orașul era cândva capitala județului Dorohoi și târg domnesc.
O altă poveste din sat afirmă că în timpul Primului Război Mondial, Mihăileni a devenit pentru doar 24 de ore, capitala Regatului României. Și în acest caz, istoricii nu confirmă această poveste, dar se atestă faptul că ca Regele Carol I a fost prezent la Mihăileni după ce a preluat tronul. În prezent, acesta reprezintă doar un trecut măreț, ajuns în ruină, putând fi revăzute doar biserica domnească și casa lui George Enescu care aproape s-a dărâmat.
Sursa: playtech.ro
