Botoșănean mort într-un accident produs de o șoferiță care nu regretă nimic. Fiica acestuia: „Vrem ca ea să rămână în pușcărie până s-o întoarce și tata din groapă!”

Cristina Cojocaru, fiica lui Ioan Cojocaru, unul dintre cei patru bărbați care și-au pierdut viețile în accidentul din Păcurari, din noaptea de 16 spre 17 iunie 2022, a mărturisit că nici la aproape 6 luni de la tragedie nu a reușit să treacă peste șocul produs de moartea tatălui său. Acum, după accidentul din Păcurari, familia botoșăneanului Ioan Cojocaru își dorește ca Adina Iuliana Ghervase, femeia în vârstă de 39 de ani, care se afla la volanul autoturismului, să plătească pentru fapta sa și să rămână ani buni în pușcărie, scrie bzi.ro.

Tânăra a precizat că își plânge tatăl în fiecare zi și că urmează un tratament de specialitate pentru a putea să accepte moartea celui pe care îl vedea ca pe un Dumnezeu. Deși familiile celorlalte victime au ales să păstreze tăcerea, Cristina a povestit întreaga tragedie prin care a trecut familia sa.

Cristina Cojocaru, fiica unuia dintre angajații Citadin care și-au pierdut viețile în accidentul din Păcurari, este nemulțumită de faptul că Marius Ionescu, directorul Citadin, a declarat în spațiul public că firma a suportat cheltuielile înmormântărilor victimelor masacrului. Cristina Cojocaru a declarat pentru reporterii BZI că familia sa a primit 10.000 de lei de la Citadin, în timp ce înmormântarea a costat aproximativ 30.000 de lei.

“Noi, eu, soțul și copii, pe data de 5 iunie 2022 am venit din Franța în România, pe data de 15 ne-am întors, iar pe data de 17, la 7 dimineața, m-a sunat un verișor și mi-a spus: «Cristina, trebuie să-ți dau o veste, tatăl tău a murit într-un accident de mașină». Pe moment nu am înțeles, nu credeam, mi-a trimis un link, am văzut despre ce a vorba, mi-am anunțat soțul.

A trebuit să plecăm, să ducem copilul la școală, ca să nu afle și el. Am un băiețel de 8 ani și unul care la timpul acela avea un an. După aia l-am sunat pe fratele meu care lucra în Germania, era plecat de circa o lună, cu soția, la muncă. A trebuit să mergem după el, în Germania, să-l luăm și apoi să pornim spre România. Cei de la Citadin nu au fost foarte drăguți cu noi, să zic așa, adică i-au dat mamei 10.000 lei, în timp ce ea a plătit aproape 10.000 ca să-l aducă pe tata acasă de la morgă, ce a plătit acolo, plus cheltuielile cu înmormântarea. În ziua de astăzi, când facem o înmormântare avem impresia că facem o nuntă, toate sunt scumpe.

Firma de la Citadin nu ne-a dat decât 10.000 de lei, pe care noi i-am cheltuit doar pentru a-l aduce pe tata de la morgă și să-l ducem la biserică, restul cheltuielilor le-am suportat noi, familia. S-au cheltuit în jur de 30.000 de lei, să zic așa, pentru praznic, alea trei zile cât a stat acasă, pomana de la trei luni. Pe 17 decembrie trebuie să-i facem praznic de 6 luni. Nu mai vorbim de cheltuiala noastră, a treia zi a trebuit să ne întoarcem la muncă, a trebuit să merg în Germania, să-l iau și pe fratele meu, că el doar ajunsese la muncă și nu prea avea bani.

Am mers, l-am luat pe el și pe cumnată, am venit în România, apoi am venit înapoi la muncă, lăsasem copiii în Franța, că băiatul cel mare mergea la școală. A fost foarte greu, nu pot să vă spun ce-am simțit, încă nu conștientizăm ce s-a întâmplat. De la asigurarea de viață a tatei ne-au dat suma de 10.000 de lei și i-am împărțit la trei, mama a luat 2.500 de lei, iar restul banilor i-am împărțit cu fratele meu. Cam asta a fost ajutorul din partea firmei, în rest nimic, nu cum a spus directorul, că a suportat cheltuielile cu înmormântarea”, a declarat Cristina Cojocaru.

Cristina a fost extrem de afectată de moartea tatălui său pe care l-a văzut ca pe un Dumnezeu. Femeia are nevoie de ajutor specializat pentru a depăși această traumă, deși crede că nu-și va reveni niciodată.

„Directorul de la Citadin nu a fost la înmormântare, știu că au fost doar niște colegi de-ai tatălui meu. Cred că ei au strâns 2.000 lei și i-au dat mamei, dar nu a fost nimeni din conducere, parcă a fost doar un inginer, din câte îmi amintesc, el i-a dat banii. Noi suntem distruși, am vrut să vorbim cu rudele celorlalte victime, însă doar o singură familie vorbește.

Am încercat să-i căutăm pe toți, nu prea vor să vorbească. Eu urmez un tratament psihiatric, sunt distrusă total și nu cred că o să-mi revin vreodată. Plâng zi de zi, am băiețelul de 8 ani care mereu mă întreabă de ce plâng, plânge și el că îi e dor de bunicul său. Pentru noi, tata a fost Dumnezeu, nu știu dacă există în lume un tată cum a fost al nostru, un om ca pâinea lui Dumnezeu”, a adăugat Cristina.

Cristina Cojocaru, fiica unuia dintre angajații Citadin care și-au pierdut viețile în accidentul din Păcurari, este conștientă că nimic nu-i va mai putea aduce tatăl înapoi. Cu toate acestea, își dorește ca Adina Iuliana Ghervase, femeia care a comis masacrul, să plătească pentru fapta sa.

„Nu ne dorim nimic, decât ca ea să rămână acolo, în pușcărie, până s-o întoarce și tata din groapă, ceea ce nu o să se întâmple niciodată. Cu toate că mă gândesc câteodată și îmi pare rău pentru ea că are copii și sunt conștientă că nu a vrut, poate, să facă asta, dar, odată ce s-a urcat băută la volan și a condus cu 150 km/h, a fost conștientă că în orice moment se putea întâmpla o tragedie.

Despre firmă ce pot să zic, dacă sunt vinovați, să plătească, pentru că eu sunt plecată din țară de 10 ani, în Franța, văd aici cum se lucrează la drumuri, se închid străzile, o pietricică nu pun fără poliție, fără să închidă străzile. În România, în schimb, vedeți ce se întâmplă din cauza lor”, a precizat Cristina Cojocaru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *