Un bărbat din Botoșani a mers la spital pentru un control medical, dar medicii i-au dat o veste cruntă. Ceea ce părea a fi o afecțiune ușoară putea să îl coste viața, iar cazul său îi determină pe medici să tragă un semnal de alarmă.
”Săptămâna trecută tatăl meu, în vârstă de 58 de ani, a ajuns la Spitalul de urgență din Botoșani îngrijorat fiind că, de ceva timp, urina foarte des, urina era închisă la culoare și avea picioarele și mâinile foarte umflate. I s-a spus că are rinichii afectați din cauză că nu și-a tratat o hipertensiune arterială mare (19 cu 10) de care el nu știa, pentru că nu a avut niciun simptom. A fost șocant, pentru că ni s-a spus că, dacă nu ar fi venit nici acum, ar fi putut ajunge la dializă. Sincer, poate și din cauza emoției, nu am înțeles cum poate avea un om hipertensiune arterială fără să știe și cum poate aceasta să afecteze rinichii”, a povestit, pentru Ziarul de Iași, fiica acestuia, Alina Iordache.
Conf. Dr. Ionuț Nistor, medic primar nefrolog, Clinica de Nefrologie, Spitalul Clinic ”Dr. C. I. Parhon”, Iași: ”La nivel mondial trăiesc în momentul de față peste un miliard de hipertensivi, iar în România sunt în jur de 7-8 milioane de pacienți cu hipertensiune arterială. Boala cronică de rinichi este prezentă cam la un sfert, dacă nu mai mult, din cazurile de hipertensiune arterială, astfel încât circa două milioane de români, chiar dacă nu știu lucrul acesta, suferă de boală cronică de rinichi asociată hipertensiunii arteriale (HTA).
HTA prin ea însăși generează în timp afectarea renală și pe de altă parte există și viceversa, boala cronică de rinichi determină la rândul ei hipertensiune arterială, astfel încât se închide un cerc vicios din care pacientul dacă nu este tratat corespunzător nu poate să iasă decât defavorabil.
Tensiunea arterială crescută este un factor important în etiologia și progresia bolii renale cronice. HTA poate produce alterarea progresivă a structurilor și funcției renale sau poate fi o consecință a existenței unei boli de rinichi (HTA secundară). Când o persoană suferă de HTA și nu se tratează, la nivelul rinichiului se produc leziuni ale vaselor, cu irigare defectuoasă și apariția bolii renale cronice. Practic, hipertensiunea arterială pune presiune pe glomerulul renal, care se uzează în timp.
Este cunoscut faptul că HTA este una dintre cele mai frecvente afecţiuni asociate bolii renale cronice, fiind printre principalii factori de risc în apariţia acesteia. Netratată, determină o afectare vasculară la nivelul nefronilor, cu distrugerea consecutivă a acestora şi cu afectare renală progresivă.
Tocmai de aceea, hipertensiunea arterială reprezintă a doua cauză principală de boală renală cronică terminală, după diabetul zaharat.
Ca și în cazul tatălui dvs, pacientul ajunge la medicul nefrolog pentru afectare renală și nu se cunoaște hipertensiv. Circa o treime din cazuri sunt pacienți cu hipertensiune arterială asimptomatică, mascată care, la debut, nu provoacă niciun fel de simptome deși au valori tensionale crescute. De aceea, trebuie să ne verificăm periodic tensiunea arterială, chiar dacă, aparent, nu avem nicio problemă în acest sens. Cu atât mai mult cu cât cazurile de HTA apar la vârste din ce în ce mai tinere, care nu supără în niciun fel dar care, în timp, pot să ducă direct la complicații precum boala cronică de rinichi.
Boala renală cronică este caracterizată prin incapacitatea rinichilor de a asigura funcțiile normale, cu creșterea „toxinelor” în sângele pacientului. Aceasta are o evoluție progresivă, fiind variabilă în funcție de diferiți factori, printre care se numără și hipertensiunea arterială. În stadiul final al bolii, este necesară terapia de substituție a funcțiilor renale, respectiv dializa. Pe de altă parte, existența valorilor crescute ale tensiunii arteriale determină modificări și la nivelul inimii, cu mărirea cavităților și distrugeri ale vaselor (ateroscleroză).
Este știut faptul că persoanele cu hipertensiune arterială netratată riscă să dezvolte în timp insuficiență renală. De aceea, este important ca oricărui pacient depistat cu valori crescute ale tensiunii arteriale să i se facă examene uzuale de laborator. Printre acestea, se numără măsurarea creatininei serice și sumarul de urină, în vederea detectării proteinuriei. Dar și investigații de tipul RMN, CT și/sau biopsie renală.
Insuficiența renală poate să apară în momentul în care rinichii nu mai funcționează normal și nu își mai îndeplinesc rolul esențial: acela de a elimina toxinele din organism. Alterarea funcției renale se poate produce într-un interval de câteva luni până la câțiva ani. Boala renală cronică atrage după sine și alte afecțiuni, precum anemie, dereglarea concentrației de colesterol și hipertensiune arterială.
Dacă insuficiența renală nu este diagnosticată la timp, singurele variante de tratament care pot ține un pacient în viață sunt dializa și transplantul de rinichi.
Insuficiența renală nu apare brusc, ci are o dezvoltare treptată, progresivă, care permite pacientului să observe atent simptomele și să ia decizia de a veni la un consult.
Simptomele insuficienței renale sau bolii cronice de rinichi sunt: urina închisă la culoare, urinări frecvente, durere în timpul urinării, dureri de cap, hipertensiune arterială, picioare și mâini umflate.
Pe masură ce boala evoluează, apar și alte simptome, cum ar fi: greața și voma, dureri în piept, hemoragii severe, precum și dificultăți în respirație.
Trebuie să știți că în timp ce efectele hipertensiunii arteriale asupra inimii sunt mai zgomotoase (infarct miocardic acut, accident vascular cerebral), efectele asupra rinichilor sunt mai greu de pus în evidență, dar la fel de grave, vorbim practic de boala renală cronică și, în timp, de dializă.
De aceea, este foarte important ca pacientul să țină legătura cu medicul său curant care, în urma investigațiilor făcute, poate stabili o schemă de tratament”.
Sursa: Ziarul de Iasi
