Laura Chiriac are 30 și ceva de ani și este jumătate antreprenoare și jumătate corporatistă. Vine din Botoșani, locuiește în București, dar caută poezie în zonele viticole ale țării. De altfel, din dragoste pentru povestea din spatele vinului s-a născut și proiectul Laura and Wine. Aici Laura se ocupă cu designul modelelor paharelor și dezvoltarea de noi idei pentru produsele din sticlă reciclată. Îi sunt mereu alături sticlari, prieteni și familie, scrie life.ro.
Atunci când nu lucrează la firma germană de tehnologie, când nu este aproape de cuptorul de peste 1000 de grade sau când nu duce paharele ei din sticlă reciclată la cumpărători sau la evenimente pe care le organizează pe la cramele din țară, este mama lui Iris și a lui Baggie. Este pasionată de vinuri și gătit, iar când nevoia se ivește, se implică și în proiecte sociale.
Cum arată povestea unei antreprenoare care încearcă să-și construiască un drum drept către visul său? Și de ce ar trebui să nu mai pierdem timpul făcând lucruri care doar să ne ajute să ne plătim facturile și să îndrăznim să ne urmăm intuiția?
Laura, povestește-ne cum a început aventura paharelor pentru tine…
Aș vrea să fie foarte poetic acest început, dar realitatea a fost alta (râde). Totul a început prin studiul vinului. Prin 2019 mi-am dorit să înțeleg mai mult ce se întâmplă în pahar și am început să mă uit la multe clipuri pe Youtube. Atunci, având copil de un an, eram mai mult prin casă, așa că aveam timp să fac asta.
E bine că timpul pierdut de atunci s-a transformat într-un câștig astăzi…
Da, exact. Ei, în perioada aceea am descoperit un clip al unei tipe care povestea și despre formele paharelor. Și am început să-mi cumpăr și eu mai multe tipuri de pahar și să testez. Am făcut chiar și câteva clipuri și mă vedeam deja vlogger (râde). Adevărul este că întotdeauna mi-a plăcut zona aceasta de design de produs. Dar cumva niciodată nu am avut nici timp, nici inspirație să mă gândesc la ce pot creat. E adevărat, însă, că aceasta nu este prima tentativă antreprenorială pentru mine. Acum mulți ani am făcut pijamale și lenjerie intimă. Produse local. Dar nu a funcționat, doar, uite-mă, nu mă știe nimeni ca fiind creatoare de pijamale (râde). Dar cumva, mi-a rămas această dorință. Pe de altă parte, eu mereu mi-am dorit să dezvolt ceva care să aibă și un scop în spate. Să nu fie doar o afacere.
Atunci a apărut ideea unui proiect în care să produc pahare cu o poveste în spate. Și primul pas pe care l-am făcut a fost să scriu pe grupul antreprenorilor români de pe Facebook dacă poate să mă ajute cineva să fac un pahar de cristal cu picior din sticlă reciclabilă. Și mulți mi-au spus că pot să facă asta, dar fără picior. Eu țineam morțiș să fie cu picior, că așa era frumos. Și atunci o profesoară de la UNArte m-a pus în contact cu un sticlar care mi-a înțeles nebunia. El făcea deja asta, lucrează doar în sticlă. Și de atunci lucrăm împreună.
De unde găsești sticla pe care o folosești?
El se ocupă de găsirea și cumpărarea sticlei. Practic, cumpărăm cioburi. Eu vin pe capul lui foarte mult și îl stresez. Am făcut foarte multe teste și cred că acum suntem într-un moment bun din punct de vedere al calității produsului.
Practic el se duce la marii producători și le cumpărați rebuturile pe care, mai apoi, le transformați în produsele voastre premium.
Deci tu faci design-ul de produs. Și el face producția.
Da, eu le desenez cum știu eu. Și el vine și mă aduce cu picioarele pe pământ. Ne consultăm mereu.
Și cine este cumpărătorul Laura and Wine?
Deocamdată vindem doar online. Ne dorim să ajungem și în magazinele de produse sustenabile. Planul este să pot crea pahare de degustare sau evenimente.
În acest moment tu nu lucrezi cu cramele?
Doar la evenimentele pe care le organizăm noi. Sau la evenimente private unde noi practic le închiriem paharele noastre. Dar, momentan, nu am paharele în restaurante, baruri sau crame. Acesta ar fi planul pentru viitor.
Laura Chiriac (Laura and Wine): „Îmi place partea boemă a industriei vinului”
Laura, de unde pasiunea ta pentru vin?
Cred că vine de undeva din familie. Străbunica mea făcea vin cu străbunicul pe malul Prutului, la Iași. Avea o vie foarte mare fix pe mal și, îmi amintesc și acum, că îmi era mereu frică să nu mă pierd și să ajung în Prut. Îți dai seama că atunci via nu arăta ca în pozele de la cramele de astăzi. Deci cred că de la ei pentru că făceau mereu vin. Mama și mătușa mea au crescut prin beciurile lor, degustând. Eu nu am ajuns în acest moment pentru că străbunica mea s-a dus când eu eram în primul an de facultate. Atunci, țin minte, a fost momentul în care ne-am strâns toți, toată familia. Și ea s-a dus împăcată, liniștită. Cred că de la ea vine pasiunea mea pentru vin. În rest, mama sau mătușa mea nu au moștenit-o. Bunica nici atât, ea bea ceai de când o știu eu. Bunicul din partea cealaltă e din Ardeal și el era mai mult cu pălinca.
Dar, la vin mă atrage foarte mult poezia și munca din spatele lui. Nu cred că există oameni care să lucreze în domeniul acesta care să meargă abătuți la muncă. Îmi place că, deși se muncește foarte mult, totul este o poezie. O muncă foarte grea, dar în conexiune cu natura.
Apoi, îmi place toată diversitatea din spate. Faptul că fiecare soi este diferit. Fiecare vin îți poate trezi o anumită emoție. Îmi place partea boemă a industriei vinului.
Care este vinul pe care l-ai recomanda acum?
Oooo… foarte multe. M-aș axa acum pe România pentru că îmi place să descopăr vinuri de aici din multe motive – patriotic, dar și sustenabil. Însă, sincer vorbind, industria de la noi s-a schimbat foarte mult în ultimii 5-10 ani.
Nu îți spune un singur vin, dar lucrez foarte bine cu anumite crame de la noi. De pildă, Domeniul Catleya are o poveste foarte faină – o familie din Franța care s-a mutat în România și face vin în Mehedinți. Prima mea iubire de la ei a fost un cabernet franc 100%, printre puține din țară, din gama Perfect Simplu. Apoi, aș aminti de Vinurile Dagon, de la Dealul Mare cu care lucrez de mai mult timp. De la ei îmi place foarte mult feteasca lor neagră care este de pe sol nisipos, undeva pe un deal de pe care abia se vede crama în zilele senine.
Am zis două vinuri roșii, dar îmi plac și bulele (râde).
Laura Chiriac (Laura and Wine): „Decât să fac o porție de paste pe fugă, mai bine o comand. Îmi place să am timp să fac o mâncare gustoasă pe care să o așez frumos în farfurie.”
Pasiunea ta este vinul. Dar tu faci și mâncare, nu?
Sunt pasionată și de gastronomie, da. Mi-ar plăcea să am mai mult timp pentru asta. De altfel, am avut o pornire anul trecut.
De asta ai fost la MasterChef?
Da. Știam că nu sunt neapărat pregătită pentru emisiune, dar voiam să fie ca un șut care să mă motiveze. M-am dus știind că nu sunt pregătită, dar, ajunsă acolo, mi-am dat seama că eram cu mult mai nepregătită decât credeam eu (râde). Să gătești sub presiune trebuie să ai anumite cunoștințe bine stăpânite. Dar îmi place foarte mult și tot de la vin a pornit pentru că mă jucam mult cu combinațiile și cu gusturile.
Dar de unde a pornit pasiunea pentru gătit?
În pandemie comandam foarte mult și mâncarea era oribilă. Cred că au apărut firme de catering ca ciupercile după ploaie. Așa că m-am apucat de gătit. Mi-am luat multe cărți. Am stat pe Youtube. Și am început să testez mult. Iar în vara de dinainte de MasterChef mi-am făcut o structură, mai mult pentru mine, fără să știu că o să fiu la emisiunea. Mi-am făcut o listă cu ce trebuie să învăț la sosuri, la cărnuri, la desert… nu mă atrage foarte mult subiectul acesta.
