Alcoolul a distrus o familie de ieşeni şi l-a transformat pe unul dintre membrii ei în ucigaşul fratelui său. Întors acasă de la muncă, şi-a găsit fratele prăbuşit în curte, beat. Crezând că iar şi-a băut banii, l-a ucis din două lovituri. L-a târât în casă, dându-şi seama abia a doua zi că l-a omorât. Nu s-a grăbit să anunţe decesul şi a încercat să-şi ascundă fapta. Magistraţii Tribunalului s-au arătat destul de îngăduitori, printr-o sentinţă care însă ar putea fi schimbată în apel, scrie Ziarul de Iasi.
În vârstă de 52 de ani, Laurenţiu Vasiliu provenea dintr-o familie organizată, tatăl fiind poliţist, iar mama, casnică. După pensionare, tatăl lucrase ca mecanic la o staţie de irigaţii, iar Laurenţiu a „furat” meserie de la acesta. A făcut un liceu agroindustrial, iar după 1990 a lucrat el însuşi la o staţie de irigaţii din Comarna. Tatăl său visase probabil la o altă carieră pentru fiul său, aşa că s-a apucat de băut. Mama lui Vasiliu era deja o băutoare învederată, iar de la părinţi s-au luat şi copiii. Din cauza alcoolului, căsnicia lui Laurenţiu Vasiliu avea să dureze de altfel doar patru ani. Tatăl a murit în 2015, din cauza unui AVC, iar mama, doi ani mai târziu, de ciroză. În casa bătrânească au rămas cei doi fraţi şi sora lor.
Bărbaţii beau în mod obişnuit
Bărbaţii beau în mod obişnuit, dar Laurenţiu avea totuşi măsură. Lucra cu ziua la diverşi oameni din sat, iar în ultimii ani se angajase ca zilier la Ocolul Silvic. Îşi angajase şi fratele acolo, dar doar scurtă vreme. Mult mai dependent de alcool şi cu o stare de sănătate grav afectată, acesta s-a lăsat repede de muncă, rămânând cu sticla. Nu o dată, întorcându-se de la crâşma sa preferată, „La doi păduchi”, se prăbuşise prin şanţuri, sătenii ajutându-l să se întoarcă acasă.
„Era practic o umbră, nemaifiind omul pe care îl cunoşteam. Era slab, gârbovit, neras, tremura şi părea că nu are mai mult de 30% din forţa pe care o avea înainte”, avea să povestească ulterior despre el un martor.
Gospodăria o ţinea practic Laurenţiu, singur. Pe cei doi fraţi îi mai vizita uneori sora lor, dar doar de vreo două ori pe an, nemulţumită fiind de consumul lor constant de alcool. Ultima oară, i-a vizitat pe 1 decembrie 2020, când le-a lăsat nişte alimente congelate şi 20 de lei, de ţigări. Dacă ar fi lăsat mai mult, banii ar fi fost băuţi. Din cei 20 de lei, totuşi, fratele lui Laurenţiu a reuşit să bea totuşi timp de două zile, poşirci cumpărate din sat cu 2-3 lei suta.
Crâşma care i-a distrus viaţa: „La doi păduchi”
Pe 3 decembrie, Laurenţiu Vasiliu i-a lăsat fratelui său 33 de lei pentru a plăti factura la cablul TV, i-a zis să taie nişte lemne şi a plecat la muncă, la ocol. Lăsat singur, fratele s-a dus şi a plătit factura. Apoi, s-a oprit la un consătean, unde a băut o cinzeacă de rachiu. După cum a povestit ulterior săteanul, „nu era nici beat, nici treaz”. S-a întors acasă şi a tăiat lemnele. Până seara, a mai ieşit din gospodărie de vreo trei ori, pentru a merge să bea ceva. Ultima oară, tot „La doi păduchi”, împreună cu un fost coleg de clasă. Îl rugase pe acesta să-i dea doi lei, de o ţuică, dar fusese refuzat, pentru că nici colegul nu avea bani. În schimb, avea credit la crâşmă, aşa că au băut amândoi pe caiet. Pe seară, Laurenţiu Vasiliu s-a întors acasă, cu hârleţul folosit la muncă şi o sacoşă în mână. La ora 17 era deja întuneric, dar luminile casei erau stinse. Intrat în curte, Vasiliu aproape că s-a împiedicat de fratele său, căzut la marginea unei alei, beat.
L-a lovit cu hârleţul în cap
Crezând că fratele său băuse banii pe care îi lăsase pentru factură şi că nici nu tăiase lemnele, Vasiliu şi-a ieşit din fire. L-a zgâlţâit, primind însă doar un răspuns mormăit. Aunci, l-a lovit cu hârleţul în cap şi cu pumnul în gât, iar apoi l-a târât în casă. Nu şi-a dat seama, dar ambele lovituri fuseseră deosebit de grave. Pumnul îi fracturase victimei cartilajul tiroid, iar hârleţul îi crăpase craniul, afectând creierul. A mai trăit totuşi o vreme, zăcând în camera în care îl târâse fratele său. Fusese întins pe covor, ca nu cumva să urineze în pat. Vasiliu a mâncat, a fumat o ţigară şi s-a culcat liniştit.
A doua zi dimineaţă, a constatat că fratele său nu-şi face apariţia în bucătărie, ca de obicei. S-a dus la el şi l-a găsit tot pe covor, dar în altă poziţie decât îl lăsase de cu seară. Nu mai avea puls, dar era cald, încă. Laurenţiu şi-a pus fratele pe pat, „doar nu era să stea aşa acolo jos”, apoi şi-a sunat sora, discutând cu ea aproape o jumătate de oră. Nu a chemat nici poliţia şi nici medicul de familie, şi nici nu s-a gândit să sune la 112. „Mi-a fost frică, m-am panicat… Eu ştiu că puteam suna la 112, dar nu mi s-a părut interesant… aşa am judecat eu, că ce rost mai are”, a spus el ulterior.
S-a dus în schimb la un sătean, unde a băut o ţuică şi i-a spus că şi-a găsit fratele mort, plecând apoi spre Răducăneni, pentru a anunţa decesul. S-a mai oprit la un sătean, pentru încă o ţuică, iar acesta l-a sfătuit să anunţe întâi poliţia de cele întâmplate. Le-a spus poliţiştilor din Răducăneni că şi-a găsit fratele ţeapăn. Cum victima era cunoscută ca alcoolică, nici poliţiştii nu prea şi-au bătut capul. „Cercetarea la faţa locului a fost una superficială, în procesul-verbal consemnându-se eronat că trupul victimei nu prezenta semne vizibile de violenţă”, au remarcat ulterior judecătorii. Rănile au fost descoperite la Institutul de Medicină Legală.
