Iulia Cezara Abăcioaei are 30 de ani și este profesor de limba engleză la Universitatea din Grenoble, Franța, la Facultatea de Economie, dar parcursul ei educațional a început la Școala din Flămânzi. Are studii universitare și postuniversitare atât în țară, cât și în străinătate. În ultimii șase ani s-a axat pe predarea limbii engleze, dar are la bază o pregătire minuțioasă în științe politice.
A studiat la Universitatea din București, programul de Științe Politice cu predare integrală în limba engleză. A studiat un semestru la Universitatea din Birmingham, Anglia, cu ajutorul unei burse Erasmus, a urmat un program de studii masterale la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București – iarăși un program cu predare integrală în limba engleză, specializarea Securitate și Diplomație. Recent, mai exact în iunie anul trecut, a absolvit un program postuniversitar de formare pentru profesorii de limba engleză în cadrul Universității Grenoble Alpes din Franța.
Pasionată de dezbateri, public speaking și relații internaționale
„Sunt pasionată de dezbateri, public speaking și relații internaționale. Am descoperit aceste tangențe încă din liceu, grație profesorului de limba engleză Ovidiu Leonte, cunoscut ca “Teach”, de la Colegiul Național August Treboniu Laurian. Dumnealui organizase o delegație de elevi de la Laurian pentru a participa la o conferință de simulare a dezbaterilor din comitetele Organizației Națiunilor Unite – Model United Nations în engleză. Am participat atunci, pe vremea când eram în clasa a X-a, la prima conferință de acet tip la Iași, fiind organizată de o echipă de voluntari americani. Poate pentru unii elevi a fost ceva anodin, însă pentru mine atunci s-a produs declicul – am știut că vreau să studiez științele politice și să lucrez într-un mediu internațional, ideal în diplomație. Am urmat acest plan și am continuat să particip la simulări ONU în fiecare an, mai intens în perioada studiilor, fiind unul dintre cei mai activi membri ai Asociației Tineretul ONU din România/UN Youth Association of Romania, filiala București. Alături de colegii mei, am organizat numeroase simulări ONU la București și în alte orașe din țară, cea mai notabilă fiind conferința BISMUN – Bucharest International Student Model United Nations – cea mai mare conferință de simulări ONU din Europa de Est, care are loc anual la Palatul Parlamentului din București și adună peste 200 de delegați din toată lumea. Încă sunt foarte atașată de acest tip de dezbateri și am în plan să creez un Model United Nations Club la Facultatea de Economie a Universității Grenoble Alpes, unde lucrez în prezent. Chiar dacă acum nu lucrez în diplomație, așa cum mi-am dorit inițial, sunt fericită că pot folosi toată cunoșterea mea în domeniul politic la catedra de engleză”, ne-a mărturisit botoșăneanca.
La începutul anului 2017 a găsit un anunț pentru un program de voluntariat european – European Voluntary Service – fix la Grenoble. A aplicat și în urma interviului cu coordonatorea din Franța a fost aleasă pentru această poziție, iar la începutul lui septembrie se mutase deja la Grenoble.
„Întreaga echipă, de la profesori la cei din administrație, m-au primit cu brațele deschise încă din prima zi. Fără să exagerez, pot spune că toți cei din personalul institutului se comportă ca o familie și probabil nu aș fi nimerit într-un loc mai bun în primul meu an în Franța. Atunci am descoperit o nouă pasiune – predarea limbii engleze studenților francezi – așa că am hotărât să rămân în Franța și să urmez toți pașii pentru a putea preda la universitate ca profesor cu normă întreagă, nu doar voluntar”, spune profesoara.
Ce le lipsește universităților din România
„Aș putea în schimb să menționez câteva lucruri din modul în care funcționeză universitățile din Franța și care lipsesc în România. În primul rând, universitățile franceze acordă multă importanță stagiilor de practică și au un sistem foarte eficient de inserție profesională. Teoria nu este suficientă, orice student trebuie să demonstreze că poate să pună în practică tot ce a învățat la cursuri. În plus, stagiile sunt plătite prin lege dacă depășesc o perioadă de două luni, ceea ce în România nu se întâmpla în perioada studiilor mele – făcusem chiar și un stagiu de 8 luni neplătit. Apoi, un alt aspect pe care îl apreciez în Franța e posibilitatea de reconversie profesională. Există numeroase programe postuniversitare de formare profesională care pot fi accesate la orice vârstă. Există chiar și un cont personal de formare profesională, la care orice salariat contribuie în perioada activă, apoi îl poate folosi pentru a plăti un program de studii. Apreciez enorm această deschidere către reconversia profesională – spre exemplu, poți după mulți ani de lucru în IT să urmezi un astfel de program la universitate și apoi să lucrezi în cu totul alt domeniu fără să te judece nimeni”, spune profesoara originară din Botoșani.
Consideră că în Franța studenții în general sunt foarte serioși și au mult mai mult de lucru, comparând cu România. Cursurile încep de obicei la 8 dimineața și se încheie seara la 17 în fiecare zi. Apoi, prezența studenților este absolut esențială – o singură absență nemotivată poate duce la penalizări usturătoare.
„Personal sunt de acord cu acest mod de lucru, pentru că responsabilizează studenții și îi pregătește serios pentru mediul profesional. Așadar, cred că responsabilizarea studenților și un interes mai accentuat pentru inserția profesională ar fi benefice universităților din România”, mai psune botoșăneanca.
„în România deseori nu m-am simțit la fel de valorizată”
Să se întoarcă și să predea în România nici nu mai încape vorbă. Se consideră apreciată în Franța, îi este recunoscută munca, iar în România nu ar avea aceleași oportunități din punct de vedere profesional. Adoră însă să își viziteze familia de aici.
„În Franța mă simt apreciată și munca mi-a fost mereu recunoscută – din păcate în România deseori nu m-am simțit la fel de valorizată. Un alt aspect important e faptul că nu aș mai fi compatibilă cu anumite mentalități din România. De altfel, am adoptat o etică a muncii în concordanță cu așteptările franceze, așa că intuiesc că mi-ar fi destul de greu să reintegrez un mediu de lucru din România. Pe de altă parte, revin cu drag în Botoșani pentru a-mi vizita familia. Botoșaniul este locul în care m-am născut și am crescut, unde am primit o educație foarte bună care mi-a pus bazele la ce am putut construi ulterior, mai întâi la Școala Gimnazială din Flămânzi, apoi la Colegiul Național August Treboniu Laurian. În mod natural, sunt foarte atașată de Botoșani, chiar și de peisajele sale. Franța e o țară foarte bogată în peisaje absolut superbe – de altfel, locuiesc în Grenoble la poalele Alpilor – însă nu exagerez când afirm că nu am văzut dealuri mai armonioase decât cele din județul Botoșani. Sau poate ochiul meu estetic trece prin atașamentul emoțional…”, ne-a precizat Iulia Cezara Abăcioaei.
Pe lângă căldura cu care botoșăneanca a fost primită în rândul cadrelor didactice din Franța, s-a bucurat și de deschiderea studenților, care s-au arătat respectuoși încă de la început. Susține că asta ține de codul social al francezilor.
„Cu cât un profesor este mai deschis față de studenți și îi respectă și apreciază, pentru că respectul trebuie să fie mutual, cu atât studenții se vor simți mai confortabil și mai dornici să participe la curs. Îmi place în mod special faptul că vocea studenților este auzită și luată în considerare în Franța. În fiecare semestru organizăm la Facultatea de Economie a Universității Grenoble Alpes o reuniune cu reprezentanții tuturor grupelor din fiecare an al programelor de licență. Astfel, profesorii primesc feedback de la studenți, aceștia din urmă își exprimă orice dificultate pe care o întâmpină la fiecare curs, profesorii își pot apăra alegerile pedagogice și se pot consulta cu studenții pentru a face schimbările necesare. Mi se pare un exercițiu absolut esențial și benefic atât pentru studenți, cât și pentru profesori”, mai spune Iulia Cezara Abăcioaei.
Iulia Abăcioaei este doar unul dintre profesorii români valoroși care au ales să predea în străinătate. Din păcate, aici nu s-au bucurat niciodată de o recunoaștere profesională, nu au fost remunerați potrivit muncii depuse și nu au simțit că pot evolua conform așteptărilor.
