Oana Marocico, o tânără de 36 de ani, originară din Botoșani, este absolventă de Jurnalism, în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Ea a reușit să își facă o carieră de succes în domeniu, obținând de-a lungul anilor mai multe premii, printre care APTR și Reporter European. În prezent, Oana lucrează la BBC, în Marea Britanie.
Pentru Departamentul de Jurnalism și Științele Comunicării, Oana povestește cum a fost prima ei „ieșire în teren”:
“«Bună ziua, aveti știri azi? Nu, nu aveți – am eu o întrebare, ce facem cu lipsa de apă caldă în T18?» Cam ăsta a fost primul meu an de teren pentru Cuzanet, agenția de stiri a Școlii de Jurnalism. A fost primul meu job de jurnalist, speram eu, de investigații la vremea celor 19, poate 20 de ani ai mei. Primisem domeniul campusul Tudor Vladimirescu. Și scoate știri din piatră seacă în fiecare zi, bătut Copou-Tudor, Tudor-Copou. Și tot așa.
Așa că la Școala de Jurnalism de la Iași am înțeles foarte bine ce zicea mama: «nu rupe papucii degeaba», continuând să mă țin la pas, de meseria asta. Și am avut marele noroc și binecuvântarea de a fi îndrumată de profesori precum Vanda Condurache și Daniel Condurache, ‘părinții’ tuturor copiilor la universitatea de la Iași, de a fi inspirată de generații de studenți, ulterior jurnaliști care mai departe au devenit numele celor care prezintă știri azi, care publică investigații urmate de anchete DNA, oameni care schimbă lumea puțin câte puțin și pe care îi sun din când în când pentru ajutor și favoruri jurnalistice.
Așa că la Iași, mi-am găsit vocea puțin câte puțin, ajutată de exerciții practice precum știri de agenție, ‘storyboards’ pentru știrile de televiziune, comunicare și tot așa. Din fericire, chiar și când mă bătea gândul că locul meu e la facultatea de Drept, am continuat să rup papucii pe teren ani de zile la televiziuni locale, regionale, TVR și mai departe la BBC, producând și filmând documentare și investigații.
Cel mai drag îmi e tot de amintirile de jurnalist Cuzanet când mă dobora gândul că nu am nicio știre după ce am bătut campusul în lung și-n lat. Dar îmi trecea repede căci aflam de un business studențesc cu tocană de toamnă la schimb pe țigări și ieșea și știrea. Și mai departe, aveam timp și de-o cafea pe Copou.”
