O învățătoare din județul Botoșani a compus o poezie, dedicată tuturor dascălilor din învățământ, care te emoționează până la lacrimi. Gabriela Munteanu, de 47 de ani, este învățătoare la Școala Gimnazială nr. 1 Hilișeu Horia.
S-a născut la data de 21 octombrie 1974, la Dorohoi, dar de la vârsta de șase luni și până la 21 ani a locuit cu părinții în Brașov. Școala primară, gimnazială și liceul le-a absolvit în Brașov. Este absolventă a Liceului de Științe ale naturii „C.D. Nenițescu”, actualul Colegiu de Științe ale Naturii „Emil Racoviță” . A absolvit Colegiul de Institutori Limba franceză, în cadrul Universității „Petre Andrei” Iași, promoția 2003. De 22 de ani predă ca profesor gradul I, titular la Școala Gimnazială nr. 1 Hilișeu Horia.
Iată poezia scrisă de aceasta, dedicată tuturor colegilor din învățământ:
Ce bun ai fost cu mine, Doamne,
Lasându-mă copil mereu,
Să pot veni atâtea toamne
La școală, făr să-mi fie greu…
Să simt mereu doar bucuria
De-a mă juca, de a cânta,
Cu ei să-mpart copilăria,
Poveștile și viața mea…
Ce bun ai fost Doamne cu mine,
Când să fiu dascăl mi-ai menit!
N-ai fi putut s-alegi mai bine!
Nu știu de mi s-a cuvenit…
Mi-ai dat pe mână lutul bun
Din el să modelez iubire,
Să văd cum cresc din mugur pur,
Oameni, ce vieții dau cinstire!
Cât ai fost Doamne, tu, de bun,
Că m-ai trimis printre copii,
Din râsul lor puteri s-adun,
Și plânsul să-l fac simfonii.
Cu ei să cad, să mă ridic,
Să-nvăț din nou să înalț zmeie,
Să las realul pentru ludic,
Să fiu copil și nu femeie!
Mi-ai dăruit ce alții n-au:
Copii, care să mă iubească,
Și cărora să pot să dau,
Din suflet vorbă părintească!
TU dascăle ești fericit,
Că ești părinte pentru semeni,
Doar ție ți-a fost hărăzit,
Cu Prometeu să te asemeni!
Ce bun ai fost cu mine, Doamne,
Lasându-mă copil mereu,
Să pot veni atâtea toamne
La școală, făr să-mi fie greu…
Munteanu Gabriela
