Doi soți din județul Botoșani nu sunt legați numai de dragostea ce și-o poartă reciproc, ci și de pasiunea pentru arta tradițională, pentru țesăturile cu motive tradiționale a căror îndeletnicire au învățat-o de mici copii.
Daniela și Vasile Ivănușcă, meșterii populari din Todireni au povestit că pasiunea și dragul pentru textile au fost moștenite încă din copilărie, din perioada în care femeile mai lucrau. Mereu fiind uimiți de multitudinea de fire. Așa că, întorcându-se la origini, într-o mică locație fără prea multe detalii arhitectonice, cu doar câteva instrumente rudimentare au început să dea viață țesăturilor, cele care reprezintă „biletul de intrare” la mai toate târgurile.
„Atât tehnica, cât și utilajele pe care le folosim sunt cât se poate de simple. Avem războaie verticale și orizontale cu toate elementele componente pentru că în principiu țesutul reprezintă o operațiune simplă de întrepătrundere a două rețele de fire (perpendicular). Una este foarte rezistentă, fixată de la început pe război – numită urzeală (și de obicei, folosim bumbac) și cea de-a doua care se formează treptat – numită băteală (lână sau bumbac). Practicăm țesutul în două ițe (la vertical și uneori și la orizontal) în chilim care constă în acoperirea integrală a urzelii cu firele de băteală. Îndesite puternic cu pieptenii de lemn sau fire dau caracteristică rigidă țesăturii, motiv pentru care tehnica se numește ,,scorțește”. Avantajul principal constă în realizarea concomitentă a decorului cu țesătura însăși. La războiul orizontal (stative) lungimea țesăturii poate ajunge și la o lungime de 50-70 m. Faza pregătitoare urzitului la stative cuprinde numeroase activități desfășurate într-o rânduială anume și cu unelte speciale, având ca rezultat întinderea urzelii. La urzitul în stative trebuie să participe două persoane. Se folosește o adevărată programare modulară în proiectarea urzelii și introducerea bătelii pentru a putea crea legături cât mai complicate. Țesutul propriu-zis începe după terminarea urzelii și constă în introducerea, în restul acesteia, a firelor de băteală.
Se poate țese începând de la două până la câte ițe se dorește. Produsele pe care le realizăm, la fel ca și celelalte piese din întreaga artă populară, au o multitudine de motive decorative, începând de la cele mai simple (în scaune, vrâste) mergând spre cele mai complexe: geometrice: zig-zag, romb, pătrat; vegetale: pomul vieții; avimorfe (păsări); antropomorfe (ființe umane prinse în horă, aspecte din viața satului); zoomorfe. Toată această lume pe care o realizăm și o expunem pe țesături, toate aceste motive nu sunt ale noastre. Noi ca și meșteri intervenim cu harul și cu imaginația pentru a pune în valoare toată această multitudine de motive decorative și elemente care formează diferite compoziții, folosind, bineînțeles și o cromatică armonioasă și echilibrată. Fiind piese folosite pentru decorarea interiorului caselor, se înțelege că pot fi așezate pe perete (păretare, scoarțe), pe laițe (lăicere), pe jos (covoare, preșuri ).”, mărturisesc cei doi soți pentru Centrul Creației Botoșani.
Brâiele și trăistuțele fac parte din alte categorii, dar textura țesăturii și tehnica sunt aceleași. Toate aceste lucruri vorbesc despre ei și despre dorința lor de a-și împlini un vis, acela de a promova zona unde s-au născut și s-au format.
„Toate aceste lucruri și-au pus amprenta asupra felului nostru de a fi. Ștergarele, lăicerele, scoarțele bunicii ne-au făcut să iubim frumosul în toată simplitatea și totodată în măreția lui. Acesta este motivul pentru care astăzi luptăm pentru ca munca celor dinaintea noastră să nu fie în van. Avem o misiune foarte importantă. Suntem între trecut și viitor. Doar astfel generațiile viitoare se vor bucura de bogăția spirituală a acestui popor. În anul 2015 am înființat un atelier. Avem trei angajați și ne dorim mult să oferim și alte locuri de muncă având în vedere că în localitate nu există această posibilitate. Suntem zi de zi în atelier. Momentan avem în lucru și un proiect pentru un atelier de prelucrarea lânii.”, spune aceștia.
