Tânăra din Botoșani, absolventă de Jurnalism, care a devenit învățătoare într-una dintre cele mai defavorizate localități din România

O tânără din Botoșani, absolventă de Jurnalism, a devenit învățătoare într-una dintre cele mai sărace localități din România. Florentina Tituleac, aka Doamna, a absolvit Jurnalismul în 2018 și spune că ce a învățat la Iași i-a fost ca un kit de supraviețuire oriunde au purtat-o pașii.  A ajuns învățătoare într-o zonă defavorizată din Brașov și a scris despre experiențele sale pentru Școala9 și newsletterul De la sat. Curajul pentru toate astea l-a găsit după ce a absolvit Jurnalism la Iași.

„Lucrez ca învățătoare într-o zonă defavorizată încă de când am terminat facultatea, iar dacă aș da timpul înapoi, aș alege aceeași Facultate (UAIC – Facultatea de Litere – Iasi), cu aceeași specializare (Jurnalism și Științe ale Comunicării UAIC Iași). Pentru că ceea ce am învățat în cei trei ani de studenție m-a ajutat enorm în ceea ce fac acum. Am scris încă de la început povești de la clasă și despre elevii mei, iar asta m-a ajutat să fac fundraising pentru comunitatea în care predau și pentru proiectele pe care le desfășor. Am creat o revistă a școlii – de care eu sunt tare mândră – după principiile învățate la Iași (și folosind, evident, QuarkXPress), am creat un blog al școlii și m-am ocupat de textele de acolo. Am colaborat cu Școala9, unde am scris despre ce fac la clasă și despre reușitele elevilor mei, iar în prezent fac parte din redacția newsletter-ului De la sat, unde scriu despre experiența mea. Nu aș fi avut curaj să fac nimic din toate astea dacă nu învățam cum să scriu un text (ce elemente atrag într-un text și ce ar trebui evitat) și cum funcționează mass-media”, spune tânăra învățătoare.

Potrivit Adevărul.ro, Florentina Tituleac, învăţătoare la Şcoala Gimnazială Nr. 5 din Săcele, a reuşit la doar 24 de ani o performanţă pe care mulţi dascăli de prestigiu nu o reuşesc nici după o carieră de zeci de ani în învăţământ. A devenit profesor „Teach for Romania“, iar în 2021 fost desemnată profesor Merito. După ce a terminat Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga“ din Botoşani şi Facultatea de Litere, specializarea Jurnalism, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, a ajuns, în 2018, prin programul „Teach for Romania“, să fie învăţătoare într-unul dintre locurile sărăcăcioase ale oraşului braşovean Săcele, cartierul Gârcini. A fost o misiune aproape imposibilă, dat fiind faptul că în acea comunitate, educaţia nu era una dintre priorităţi, lucru care i-a adus, la început, probleme cu părinţii. Mai mult, după cum spune ea, nu îndeplinea anumite criterii ale locului:

„ Când am venit la Săcele, nu eram căsătorită şi nu aveam copii. Cumva, nu corespundeam unor standarde, la care s-a adăugat şi faptul că nu aveam experienţă în sistem“.

Reticenţa părinţilor venea şi din faptul că mulţi profesori de la şcoala din Săcele nu stăteau mai mult de un an acolo. Comunitatea în care predă este una cu „origini rome“, cum îi place să spună, pentru că, la origini, cei mai mulţi locuitori din Săcele au fost romi, dar acum au renunţat complet la ceea ce îi lega de străbunii lor şi nici nu mai vorbesc limba.

Primul semestru la noua şcoală l-a dedicat relaţiei sale cu cei mici. După câteva luni, timp în care copiii povesteau acasă ce făceau la şcoală, s-a schimbat şi relaţia cu părinţii. „Copiii lor sunt importanţi pentru mine şi ei au văzut asta. Le arătam la poartă caietele şi ce progrese făcuseră de la o zi la alta“, spune învăţătoarea.

Pasul următor a fost să îi implice pe părinţi în activităţile de la şcoală ca să vadă cu ochii lor cum se comportă cu copiii.

Florentina Tituleac a înţeles de la început că în comunitatea în care predă nu va fi niciodată vorba despre numărul de olimpici, ci despre cum să îi facă pe copii să vină la şcoală şi cum să le crească încrederea în ei. Uneori, dacă lipseau mai mulţi copii, nu începea orele până nu suna să verifice ce s-a întâmplat şi să le ceară părinţilor să-i aducă la şcoală. La unii mergea cu vorba bună, altora trebuia să le explice din nou de ce e important să vină zi de zi la clasă.

„Le-am explicat părinţilor care sunt consecinţele dacă copiii nu vin la şcoală şi am pus regulile pe masă încă de la început. Am fost perseverentă în respectarea lor, mai ales a celor legate de absenteismul şcolar, care la noi este o problemă“, punctează învăţătoarea pentru „Weekend Adevărul“.

Încălţările de sub catedră Florentina este un om cu suflet mare şi ştie că pentru mulţi dintre copii nu dorinţa de a învăţa este o problemă, ci situaţia materială. Ea vine mereu la şcoală cu pacheţele cu mâncare pentru micuţii flămânzi, iar sub catedră ţine mai multe perechi de încălţăminte, pe care le oferă copiilor pe care părinţii îi trimit desculţi la şcoală.

„Am făcut de multe ori strângeri de fonduri pe pagina mea de Facebook pentru cei mai nevoiaşi dintre elevi. Acum am două cutii cu haine şi încălţăminte sub catedră. Într-una dintre zile am cumpărat haine din cap până în picioare pentru o fetiţă şi un băieţel, tocmai ca să vină la şcoală“, ne descrie în câteva cuvinte Florentina lupta pe care o duce zilnic pentru a-i determina pe părinţi şi pe copii să accepte educaţia ca parte din viaţa lor. I-a învăţat să fie şi darnici, iar elevii care vin la şcoală fără pachet se trezesc cu un munte de mâncare în faţă, pentru că fiecare coleg are grijă să le dea puţin din pachetul lor.

„Mă ceartă dacă într-o zi vin fără pachet. A contat foarte mult să vadă că şi eu iau din ce îmi dau ei. Aşa am construit încrederea dintre noi“, povesteşte învăţătoarea.

Boabele de fasole magice ale învăţătoarei

Ca elevii ei să câştige încredere, le arată tot timpul micile progrese pe care le fac şi i-a învăţat să se aplaude unii pe alţii când reuşesc. Foloseşte sisteme de monitorizare a progreselor încă de la clasa pregătitoare, de exemplu borcanul cu fasole. Adaugă boabe când sunt prezenţi la ore, când respectă regulile şi dau răspunsuri bune şi scoate boabe când încalcă aceste sarcini.

Borcanul are trei marcaje: când ajung la primul, fac o zi de sandvişuri, la al doilea merg la bibliotecă şi la al treilea comandă pizza. Alt sistem a fost cu bănuţi de hârtie cu care puteau să-şi cumpere o pauză petrecută cu învăţătoarea sau o zi să fie ajutoarele ei.

„E sarcina lor preferată, să fie ajutoarele mele: să împartă fişe, creioane şi carioci celorlalţi colegi. Îi motivează foarte mult“, explică Florentina.

A creat şi un sistem pe puncte şi recompense, cu care elevii câştigau ingredientele pentru o reţetă de vafe, pe care le-au preparat împreună. Învăţătoarea şi-a organizat noul an şcolar şi pentru scenariul în care ar fi revenit cursurile online. Astfel, pentru ca toată lumea să progreseze, a împărţit elevii în două grupe: cei care ştiu alfabetul şi cei care trebuie să îl reia. Cu elevii care nu reuşeau să participe la orele online, pentru că nu aveau telefon sau semnal, se vedea la şcoală o dată pe săptămână ca să le dea materiale, dar şi rechizitele necesare, iar cu unii dintre ei făcea lecţiile la telefon.

„Sunt părinţi care mă îndeamnă să le bat copiii“

Când au revenit fizic la şcoală, copiii o rugau să stea şi mai mult, pentru că se simţeau bine. S-a lovit însă de o realitate dureroasă. La clasa pregătitoare, elevii tresăreau dacă se apropia de ei.

„Am părinţi care îmi spun că îşi bat copiii şi cumva mă îndeamnă să îi bat şi eu ca să stea cuminţi – chiar mărturisesc că şi-au bătut copilul dimineaţă ca să vină la şcoală. Foarte mulţi copii au trăit un şoc când au venit să lucreze cu mine şi au văzut că nu-i bat. Îmi amintesc că mă apropiasem de un băieţel şi s-a speriat atât de tare, încât mă speriasem şi eu, deşi mă apropiasem doar ca să văd ce a scris. Atunci când vorbim despre drepturi, le spun mereu că nimeni nu are voie să îi bată“, este lecţia pe care Florentina le-o predă constant elevilor săi la clasă.

Acum, copiii nu mai intră în panică, se simt în siguranţă şi ştiu că pot să greşească fără teama că vor fi loviţi. Îşi doreşte ca elevii ei să devină în primul rând adulţi responsabili, care să ştie cum să se comporte, să vorbească şi să îşi rezolve problemele.

„Ceea ce îi învăţ eu se va simţi foarte mult şi atunci când ei vor deveni părinţi şi, la rândul lor, vor trebui să-şi educe copiii. Îmi amintesc când am întrebat ce face o mamă cu doi copii care rămâne fără casă, iar o fetiţă mi-a spus «Se duce la cerşit, doamna». Aşteptarea mea este ca elevii mei să nu mai gândească aşa, ci să ştie ce au de făcut în situaţiile problematice pe care le vor întâlni în viaţă“, sunt lucrurile simple, dar importante, cu care învăţătoarea îşi doreşte ca elevii săi să rămână.