Un bărbat dintr-o comună din județul Botoșani a fost sărbătorit la împlinirea a nu mai puțin de 100 de ani. Mircea Prisăcariu, tată, bunic și străbunic, a împlinit venerabila vârstă pe 26 iunie. Cu această ocazie, reprezentanții Primăriei, ai Bisericii, dar și rudele au mers să îl felicite.
Bunicul Mircea Prisăcariu este veteran de război. A luptat în Al Doilea Război Mondial, a fost luat prizonier doi ani și jumătate și a trecut prin momente greu de suportat pentru oricine. De ziua sa, cu lacrimi în ochi, le-a povestit celor prezenți prin ce a trecut și cum a reușit să supraviețuiască.
Timp de doi ani și jumătate cât a stat prizonier, botoșăneanul a îndurat frig, foame, umilințe. Din cauza frigului, a luat haina unui neamț mort. Mai târziu a dat-o la schimb pentru două pâini. Zi și noapte spunea rugăciunea Tatăl nostru, a povestit bătrânul. Numai speranța în Divinitate îl mai ținea în viață.
A reușit să ajungă acasă, a avut o soție pe care pur și simplu a adorat-o, iar împreună au făcut doi copii, un băiat și o fată. Acum, soția nu mai este, dar bărbatul își mângâie sufletul cu cei doi copii ai săi, patru nepoți și doi strănepoți.
„Înconjurat de copii și strănepoți, moșul Mircea, cum ii spunem noi, și-a amintit cu lacrimi în ochi de anii crunți ai războiului, care i-au marcat întreaga existență. Am fost împreună cu domnul primar, preotul din sat, din partea dispensarului medical a fost doamna asistentă care mereu s-a îngrijit de sănătatea lui, copiii și strănepoții. I-am făcut un tortuleț, o diplomă, flori, iar părintele i-a dăruit o icoană”, ne-a mărturisit viceprimarul comunei Nicșeni, Marcela Pătrar, care îl cunoaște pe bunicul de 100 de ani de când se știe.
Spune despre el că mereu a fost un om echilibrat, care și-a crescut copiii frumos. Soția sa a ajuns bolnavă la pat destul de tânără, iar el a fost mereu alături de ea și a îngrijit-o până s-a prăpădit.
„Dintotdeauna a fost un om cu capul pe umeri, echilibrat, nu a făcut excese de niciun fel, nici cu alcoolul, nici cu țigările, iar când soția sa a fost bolnavă a îngrijit-o cu devotament”, ne-a mărturisit Marcela Pătrat.
Iubire, credință, speranță, îngăduință, putere, echilibru și muncă, după toate acestea și-a construit viața bătrânul de 100 de ani. Și chiar dacă acum nu mai este în putere ca altădară și poate uneori și memoria îi mai joacă feste, de fiecare dată când cineva îi calcă pragul, bunicul are mereu o vorbă bună pentru toată lumea.
