Aproape un sfert din judeţul Botoşani se află într-o situaţie disperată din cauza problemelor în alimentarea cu apă. Cea mai gravă situaţie este în comuna Ungureni, unde trei mii de săteni nu au apă de peste o lună jumătate şi nu mai au cu ce adăpa animalele, scrie Adevarul.ro.
Judeţul Botoşani este, conform statisticilor oficiale, o adevărată împărăţie a apelor, situându-se pe locul doi la nivel naţional, după judeţul Tulcea, cu o suprafaţă de luciu de apă de peste 3.600 de hectare. Cu toate acestea, în mod paradoxal, botoşănenii sunt românii care suferă cel mai mult de sete. Aproape un sfert din judeţul Botoşani este afectat de lipsa apei. Este vorba despre trei oraşe şi 18 comune, rămase fără apă parţial, temporar sau total.
De aproape 20 ani, oamenii din oraşul Flămânzi rămân, vară de vară, fără apă sau, în cel mai bun caz, o primesc cu porţia. Sunt tineri care de când se ştiu se spală la lighean vara, luând cu asalt fântânile din zonele rurale apropiate. Din cauza problemelor cu apa, localnicii din Flămânzi au organizat anul trecut un protest masiv în faţa Consiliului Judeţean, însă problemele nu s-au rezolvat. În această vară lucrurile s-au complicat şi pentru multe alte comune din Botoşani. Frumuşica, localitatea vecină Flămânziului, este şi ea afectată. Şi în alte zone din judeţ apar probleme grave, precum la Truşeşti, Dângeni, Dobârceni, Mihălăşeni, Hlipiceni, Călăraşi sau Răuseni. La acestea se adaugă oraşul Ştefăneşti, situat pe malurile Prutului.
Una dintre cele mai grave situaţii este la Ungureni, acolo unde localnicii nu au nicio picătură de apă de peste o lună şi jumătate. Oamenii sunt disperaţi fiindcă trăiesc din agricultură şi creşterea animalelor, dar nu au cu ce să-şi mai adape vitele, în condiţiile în care seceta prelungită a dus şi la secarea fântânilor. „Nu mai putem aşa. Mor animalele de sete. Aducem apa cu butoaiele toată ziua de unde putem. Fântânile seacă, fiindcă nu plouă. Oamenii îşi vând vitele. Ajungem la sărăcie lucie”, mărturiseşte o săteancă din Plopenii Mici, comuna Ungureni.
Oamenii sunt revoltaţi că au investit şi în aducţiunea la reţele de apă. „Am plătit 2.800 de lei ca să mă leg la conductă. Eram bucuroşi că au tras apă în toată comuna. Ne-am făcut băi în casă, că aşa ziceau că suntem sălbatici, să le facem. Iaca, am dat şi am făcut. Da apă este? Nu le-a fi ruşine”, spune revoltat un alt localnic. „De şase săptămâni nu avem apă. Avem 1.260 de familii, dar în total sunt vreo 3.000 de oameni fără apă”, spune şi Ilie Ivanache, primarul din Ungureni.
Pentru această situaţie este de vină reţeaua de apă a judeţului, prea veche şi distrusă. Magistralele care alimentează comunele cu apă au o vechime de peste o jumătate de secol. Reprezentanţii Nova Apaserv, societatea de apă şi canal a judeţului, recunosc că ţevile, mai ales magistralele principale care aduc apă din Prut, nu mai fac faţă numărului tot mai mare de utilizatori din comunele branşate în ultimii ani. Nici staţiile de pompare de la Prut nu mai fac faţă numărului de utilizatori. Flămânziul, de exemplu, este alimentat printr-o ţeavă veche de peste 60 de ani, prea mică pentru numărul de utilizatori actuali şi atât de avariată încât numai 13% din apa pompată ajunge la destinaţie. Culmea, investiţiile în reţele de apă s-au făcut pe dos, adică întâi au fost făcute reţele locale, în timp ce magistralele, cele mai importante, au fost lăsate la urmă. Reprezentanţii societăţii spun că urmează să fie făcute investiţii majore în cadrul unui masterplan pe fonduri europene, dar deocamdată totul este doar pe hârtie.
