La graniţa Moldovei cu Bucovina, în comuna Vârful Câmpului, se află un cătun cu o istorie milenară. Se numeşte Dobrinăuţi Hapăi şi este parte componetă a satului Lunca. Cătunul Dobrinăuţilor a fost atestat petru prima dată în anul 1392, deşi oamenii locului spun că această comunitate îşi pierde originile în negurile timpului, cel mai probabil înainte de întemeierea voievodatului Moldovei, în vremea în care Ioanăş Viteazul, un erou local, alunga tătarii alături de ceata lui de viteji, scrie Adevarul. Astăzi, după mai bine de şapte secole, Dobrinăuţiul şi-a păstrat atmosfera arhaică. Uliţele înguste, casele bătrâneşti, sălbăticia pădurilor şi a văioagelor completează acest tablou al Moldovei de altădată.
Tradiţiile bucovinene cu cele specifice botoşănenilor se îmbină perfect în acest loc. Simbolul istoriei cătunului Dobrinăuţi Hapăi, dar şi unul dintre cele mai interesante monumente ale zonei de nord-est a României, este o biserică mică de lemn, aparent nesemnificativă. Umbrită de stejari, pe o uliţa centrală, biserica din Dorbinăuţi Hapăi este o apariţie modestă. O construcţie veche de lemn, fără decoruri, fără opulenţă, într-o ogradă ţărănească, în care se înalţă doar câţiva pomi şi o clopotniţă, la fel de veche şi fără strălucire. Odată intrat pe poarta curţii bisericeşti, orice vizitator simte imediat magia acelui loc.
Ceea ce părea doar o dărăpănutură se înfăţişează ca un loc de o spiritualitate intensă, care stârneşte curiozitatea aproape imediat. Lemnul vechi, simbolurile deosebit de interesante şi atmosfera pe care o degajă o transformă într-un loc cu un magnetism aparte. Bisericuţa ţărănească de la Dobrinăuţi Hapăi a fost recent inclusă în circuitul monumentelor de interes naţional şi va fi reabilitată pentru a deveni un obiectiv turistic de top.
Unul dintre oamenii care ştiu bine istoria acestui loc este preotul Gicu Ceahlău, parohul din satul Lunca. Pentru el biserica din Dobrinăuţi Hapăi este un simbol al creştinismului în această zonă. Biserica din Dobrinăuţi Hapă are origini foarte vechi. Cel puţin din timpul domniei lui Ştefan cel Mare.
”Ea a fost construită probabil înainte de domnia lui Ştefan cel Mare, pe malul Siretului. Deci nu în satul Dobrinăuţi Hapăi. Aici a ajuns mai târziu. Ea a fost o biserică călătoare. Originea ei este undeva pe malul Siretului, probabil înainte de domnia lui Ştefan cel Mare. Are o vechime considerabilă”, spune preotul Gicu Ceahlău. Biserica este una ţărănească, de lemn, destinată un sat de răzeşi. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare, în jurul său a fost înfiinţat un cimitir ostăşesc.
Biserica de la Dobrinăuţi Hapăi, iniţial construită într-un fost cătun răzeşesc pe malurile Prutului, astăzi dispărut, este unicat în România. Este singurul lăcaş de cult construit direct pe roţi.
”Iniţial a fost construită pe roţi. Avea în jur de 20 de roţi, evident funcţionale. În faţă avea un soi de oişte, unde erau înhămaţi 16 boi, capabili să tragă întreaga construcţie pe roţi. Era şi un sistem asemănător celor de la căruţe prin intermediul căruia biserica putea vira la stânga sau la dreapta foarte uşor. Este o biserică construită direct pe roţi”, spune Gicu Ceahlău. Iar motivele erau destul de simple. Vremurile erau tulburi, iar atacurile năvălitorilor încă din perioada prestatală, în special a tătarilor, erau constate. Atunci când năvăleau tătarii, biserica era pur şi simplu tractată cu ajutorul boilor în locuri protejate.
”Când năvăleau invadatorii biserica era tractată în poieni şi alte locuri ferite, pentru a fi salvate atât odoarele bisericeşti cât şi constucţia în sine, uşor de incendiat. Apoi, după ce trecea pericolul, biserica era adusă înapoi”, spune preotul botoşănean.
Foto: Ionut Haidau
