O învățătoare din județul Botoșani a compus cea mai emoționantă poezie scrisă de un cadru didatic. Gabriela Munteanu, de 47 de ani, este învățătoare la Școala Gimnazială nr. 1 Hilișeu Horia.
S-a născut la data de 21 octombrie 1974, la Dorohoi, dar de la vârsta de șase luni și până la 21 ani a locuit cu părinții în Brașov. Școala primară, gimnazială și liceul le-a absolvit în Brașov. Este absolventă a Liceului de Științe ale naturii „C.D. Nenițescu”, actualul Colegiu de Științe ale Naturii „Emil Racoviță” . A absolvit Colegiul de Institutori Limba franceză, în cadrul Universității „Petre Andrei” Iași, promoția 2003. De 22 de ani predă ca profesor gradul I, titular la Școala Gimnazială nr. 1 Hilișeu Horia.
Iată poezia scrisă în urmă cu șase ani, dar care emoționează mereu, la fel ca atunci când o citești prima dată:
M-am întrebat adesea cine-s eu?
Și inima mi-a spus: tu esti o mamă…
Tu-alinți cu mâna ta copiii ce te-ndeamnă
La joc, la cântece și la povești,
Tu lumea lor cu ochii o privești
Și cânți cu ei când sufletul îți plânge,
Mângâi un suflet mic care se frânge
De dorul unui tată ce-a plecat…
M-am intrebat adesea cine-s eu?
Și sufletul mi-a spus: tu esti izvorul
Din care pruncii beau spre a cunoaște dorul
Și dragostea de neam, de Dumnezeu…
M-am întrebat adesea cine-s eu?
Și gândul bun mi-a spus: tu esti povestea!
Cu tine pruncii-ncep copilăria,
Trăiesc prin tine vraja, bucuria
De-a-nvinge zmeul aprig din povești…
M-am întrebat adesea cine-s eu?
Și-n mine gândul a vorbit cu voce tare:
Tu te-ai născut să fii învățătoare,
Să dai din suflet tot ce e al tău!
Pentru ce dai nu vei primi răsplată,
Ba chiar adesea palme-ai să primești
De la acei ce-o viață-ai să-i slujești
Cu sufletul, cu inima ta toată.
M-am întrebat adesea cine-s eu?
Și Dumnezeu mi-a spus întotdeauna:
Ești omul peste care-am pus eu mâna!
Apostol ești, trimis să luminezi!
Adesea vei simți că nu mai poți,
În fiecare dimineață însă, vei primi putere,
În vorba ta voi pune veșnic miere
S-alini, să mângâi, să tămăduiești!
De-atunci eu stiu: eu sunt învățătoare!
Un om menit să dea, nu să primească!
Un om ce-a fost trimis să dăruiască
In fiecare zi din eul său!
Tu, cel ce judeci aspru-a mea menire,
Aminte să-ți aduci c-o-nvățătoare
Te-a învățat să scrii prima scrisoare
și-a pus in tine-un pic din Dumnezeu!
