Dispeceratele firmelor de taximetre din Iaşi au avut cereri pentru transport în Germania, Italia sau Bulgaria. Cei care rămân cheltuiesc banii pe chirii care sunt în jur de 1.000 de euro pentru trei luni. Un copil înscris la grădiniţă sau şcoală privată înseamnă peste 200 de euro pe lună, scrie Ziarul de Iasi.
Serviciile căutate de ucrainenii refugiaţi la Iaşi se împart, aparent, ca după un titlu de film: „Om bogat, om sărac”. În prima categorie, cerinţele pornesc de la taxiuri rezervate pentru deplasarea în alte colţuri ale Europei, până la închirieri de apartamente la tarife exorbitante sau înscrierea copiilor direct în învăţământul privat. Pentru ceilalţi, un acoperiş sigur, curat, o mâncare caldă şi un eventual un job, oricare, în pofida supercalificării, este suficient.
Refugiaţii: “care vin şi pleacă, care au stat în subsoluri, care vor să se întoarcă”
Anna, refugiat ucrainean din Odesa şi psiholog voluntar în Vama Sculeni, spune că, până acum, au intrat în România, prin Iaşi, trei categorii de conaţionali. “Din prima categorie fac parte oameni care au bani, mulţi bani, au rude sau cunoscuţi, departe, ştiu unde să ajungă, iau banii cu ei şi pleacă mai departe. Din această categorie, care nu stau mai mult de o zi două în Iaşi, sunt din Nicolaev, Kiev, Odesa, Harcov. O altă categorie este a celor care au bani, poate nu atât de mulţi. Ei au stat în subsoluri, ceea ce este foarte greu şi traumatizant, dar au reuşit să scape, au făcut sute de kilometri, iar aici ajung cu lacrimi în ochi când ne văd. Din a treia categorie fac parte oamenii săraci, disperaţi care au plecat pentru a nu fi bombardaţi. Odată ajunşi pe teritoriul României se simt în siguranţă şi plâng de stres, oboseală, de disperare. Aproape toţi cred că războiul se termină, cred în gloria Ucrainei şi că se vor reîntoarce acasă”, spune Anna.
3.500 de euro pentru un taxi Iaşi-Munchen
Frica generată de război, dar şi condiţia materială, îi face pe o anumită parte dintre refugiaţi să aibă cerinţe „excentrice”, chiar imediat ce ajung pe teritoriul românesc. Unii au bani şi îi dau „fără număr”, alţii îşi folosesc ultimele economii doar pentru a ajunge într-o ţară absolut sigură pentru familia lor, dar şi raportată la competenţele profesionale pe care le au.
„Am avut apel pentru cursă de la Aeroportul Iaşi la Munchen, sau în Italia, chiar şi pentru Varna astăzi. Nu ştiu ce se întâmplă cu oamenii ăştia! Parcă nu mai gândesc! De la Iaşi la Munchen a fost 3.500 de euro. Cât jumate din maşină! Şi banul cash, da?! „, a spus un taximetrist. Pentru o cursă spre nordul Italiei, se cer cam 2.000 de euro, iar până la Varna, Bulgaria, 1.000 de euro, cel mai puţin. Cererile vin, pentru că nu mai există locuri la cursele de pe Aeroport .
Dacă o cursă de la Iaşi la Munchen costă 3.500 de euro, înseamnă că, pe kilometru parcurs, dus-întors (3.000 km), se plăteşte în jur de 1,15 euro. “De regulă, există două situaţii: se pleacă cu maşina firmei şi se dă jos caseta de pe cupolă sau, cel mai des, se folosesc maşinile proprii, de acasă. Dar tot prin dispecerat afli de cursă, deci, cotizezi”, spune alt taximetrist. Totul este la mica înţelegere. Se anunţă comanda externă prin staţie, după care se lasă tăcere. Doritorul comunică cu dispeceratul pe canalul 2. Firmele de taxi însă neagă că ar exista astfel de curse.
