În municipiul Botoşani, se află unul dintre cele mai mari buncăre civile din România. De aici, în caz de război sau calamitate naturală, poate fi coordonată toată apărarea civilă a oraşului, inclusiv toată reţeaua de adăposturi împânzită prin subsolurile oraşului.
Botoşani este cel mai nordic judeţ din România şi se află la graniţa de est a Uniunii Europene cu Ucraina, în prezent cel mai fierbinte punct de pe glob. Municipiul reşedinţă de judeţ, situat la numai 80 de kilometri de frontieră, are unul dintre cele mai mari şi rezistente buncăre civile din România.
Moştenire comunistă născută din frica de ruşi
Aproape de centrul oraşului, sub un lanţ de magazine alimentare, se află un loc necunoscut pentru majoritatea populaţiei. Este vorba despre punctul de comandă pentru apărare civilă în caz de război sau calamităţi. Pe scurt, un buncăr cu o suprafaţă de aproximativ 300 de metri pătraţi, care ar putea găzdui, în caz de pericol, administraţia oraşului. Povestea buncărului începe în anul 1978.
Atunci, a fost construit la ordinele liderilor comunişti ca parte a unui plan naţional de apărare. Botoşaniului i s-a dat importanţă în contextul apropierii de graniţa cu URSS. Era unul dintre cele mai mari buncăre civile din România. „Aici se intra numai cu o parolă”, spune Sorin Curcă, şef Serviciu Voluntari pentru Situaţii de Urgenţă la Primăria Botoşani. Buncărul era destinat coordonării întregului sistem de apărare civilă a oraşului.
Adăpostul inexpugnabil din măruntaiele pământului
Punctul de comandă şi-a păstrat şi astăzi rolul, fiind administrat de municipalitate şi păstrat în funcţiune. „Aici este concetrată toată logistica sistemului de apărare civilă a Botoşaniului. De aici, autorităţile civile iau deciziile şi practic coordonează tot oraşul în cazul unei situaţii de urgenţă, fie război, fie calamitate”, explică referentul de specialitate pentru Protecţie Civilă, Ionel Roglinschi.
A fost atât de bine construit încât la elaborarea normelor tehnice din 1999, buncărul de la Botoşani era un etalon. De-a lungul timpului, a fost retehnologizat, cu noi instalaţii de comunicaţie, generatoare, computere şi alte dotări adaptate vremurilor. „Aceasta este o construcţie specială amenajată după normative aflate în vigoare şi elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă”, adaugă Sorin Curcă.
Buncărul este făcut din beton armat, iar grosimea pereţilor ajunge până la un metru. În spatele unor uşi special concepute anti-detonare, începe un labirint de culoare înguste, pe ai căror pereţi sunt hărţi speciale şi planuri exacte de intervenţie în caz de pericol. Buncărul este dotat cu dormitoare, punct sanitar, centru de comandă, sală de consiliu şi numeroase alte încăperi, în total 18 camere. Un rol important îl are instalaţia de filtro-ventilaţie, care poate asigura un timp îndelungat aer purificat.
„Când se produce suflul exploziei sau o catastrofă care poluează aerul, se închid vanele automat şi porneşte instalaţia de filtro-ventilaţie. Aerul nociv îl bagă prin filtru, îl modifică şi scoate aer curat pentru cei din interior. Adăpostul este făcut pentru a putea fi folosit pentru toate tipurile de calamităţi sau atac, de la cel biologic, chimic până la cel aerian”, precizează şeful SVSU.
Adăposturi, murături şi biciclete
Dincolo de punctul de comandă, în oraş se mai află 51 de adăposturi civile. Majoritatea se află la subsolul blocurilor sau al instituţiilor publice. Toate au fost amenajate la finele anilor 70, dar nu dispun de dotările punctului de comandă. În plus, autorităţile nu pot interveni pentru dotarea lor, întrucât fac parte din condominiile blocurilor. Aşa s-a ajuns ca în adăposturi să apară murături, biciclete sau alte lucruri. Legislaţia impune însă eliberarea totală a acestora în maximum 24 de ore, în caz de pericol şi interzice modificarea adăposturilor.
Sursa: adevarul
