Zeci de persoane cu dizabilităţi care au trăit prin centrele de plasament au primit o şansă nesperată la o viaţă normală. Prin intermediul unui centru, unicat în România, aceştia primesc loc de muncă şi sunt învăţaţi cum să se descurce singuri.
În fiecare an sute de copii botoşăneni ajung în sistemul de protecţie al statului. Mulţi dintre aceştia sunt abandonaţi de părinţi chiar la naştere, din cauza dizabilităţilor. Fie că este vorba despre probleme de natură psihică, fie deficienţe fizice, aceşti copii sunt consideraţi de cei care i-au adus pe lume, o povară. Şi după ce ajung la vârsta de 18 ani, copii ajunşi tineri cu dizabilităţi, fără nicio perspectivă şi nici măcar o şansă la o viaţă normală, continuă să fie îngrijiţi de stat, sub diferite forme.
Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri viaţa lor este o dramă a însingurării, a lipsei sentimentului utilităţii, în unele cazuri a desprinderii de realitate. Pe scurt, supravieţuire şi atât.
Tocmai pentru a oferi o şansă la o viaţă cât se poate de normală, acestor tineri, cu dizabilităţi, rămaşi în grija statului, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului( DGASPC) din Botoşani a pregătit un proiect unicat la nivel naţional. Pe lângă faptul că oferă casă şi masă acestor tineri, le caută şi un loc de muncă, potrivit capacităţilor şi posibilităţilor de care dispun.
În momentul de faţă zeci de tineri cu dizabilităţi au ajuns să-şi câştige cinstit existenţa şi să-şi cumpere lucrurile pe care şi le doresc, din salariul lor.
”Nu am ieşit niciodată din centru. Nu ştiu cum este lumea”
Andreea este o tânără cu dizabilităţi. A fost abandonată de la naştere. Statul a avut grijă de ea, cum a putut. Pentru tânăra botoşăneancă, viaţa era ceva necunoscut. Şi din cauza dizabilităţii, nu ştia ce înseamnă lumea de dincolo de porţile centrelor de plasament. ”Nu am ieşit niciodată din centru. Nu ştiu cum este lumea.”, mărturiseşte tânăra. Ca Andreea mai sunt şi alte zeci de tineri cu handicap care au trăit în centrele de plasament. Fără venituri proprii, fără speranţă, undeva la marginea societăţii. Pentru aceştia, în 2019 , DGASPC Botoşani a înfiinţat centrul ”Lucie Lecomte”.
Este un loc unde aceşti tineri cu dizabilităţi din sistemul de protecţie al statului primesc cazare, masă, dar cel mai important primesc o şansă la o viaţă normală. Pe scurt, sunt ajutaţi să deprindă anumite abilităţi şi să-şi găsească un loc de muncă. ”Deprinderile de viaţă independentă s-au creat şi s-au format mult mai greu şi nu ar putea să se descurce singuri în comunitate. Aici beneficiază de hrană, de cazare, servicii medicale. Şi le căutăm de muncă.”, spune Carmen Marcela Pohoaţă, coordonatorul centrului.
De altfel, Carmen Pohoaţă a coordonat anterior şi un centru de incluziune pentru tinerii fără dizabilităţi din sistemul de protecţie socială dar care împlinesc 18 ani şi sunt nevoiţi să pornească singuri la drum.
”Mi-am luat o comodă din bănuţii mei”
În cadrul centrului „Lucie Lecomte“ sunt cazate şi consiliate 32 de persoane cu vârste între 25 şi 48 de ani. Toţi au dizabilităţi, fie fizice, fie psihice şi au trăit în centrele de plasament. Toţi au fost angajaţi. Angajaţii DGASPC le-au găsit job-uri unde să se poată descurca şi au fost cu ei la interviuri. ”În urma unei evaluări noi am încercat să găsim angajatori în funcţie de profilul profesional- vocaţional al persoanelor. Am mers cu ei la interviuri, i-am prezentat, am girat pentru ei”, precizează reprezentanţii centrului. Aşa se face că unii fac curăţenie, alţii lucrează la fabrici, executând diferite operaţiuni. Florina are 23 de ani, are probleme mari de vedere şi s-a angajat la o fabrică de confecţionat saci.
”Este foarte frumos. Mă ocup cu etichetele, lipitul pungilor, la tăiat. M-am ataşat foarte multe de colegi, sunt foarte înţelegători cu mine.”, mărturiseşte tânăra. Alte colege de centru ale Florinei s-au angajat să facă curăţenie în săli de sport. Sunt foarte fericite că au salariu. ”Lucrez în sala de sport. Îmi place foarte multă, să lucrez, să am un serviciu. Curăţăm aparatele, oglinzile, tot ce trebuie. Mi se părea greu să mă angajeze undeva. Mi-am luat o comodă din bănuţii mei. Altă viaţă”, mărturiseşte una dintre tinere.
Angajatorii spun că toţi cei angajaţi de la centrul DGASPC sunt foarte harnici şi sunt bucuroşi că pot munci. „ Am dorit să contribuim şi noi la integrarea acestor persoane. Şi dacă este posibil, aceşti lucrează o normă întreagă, nu facem diferenţe şi îi tratăm ca pe ceilalţi angajaţi. Suntem foarte mulţumiţi de ei, sunt foarte de ajutor. Bineînţeles sarcinile sunt adaptate potenţialului lor. A fost la început o reticenţă dar acum sunt foarte bine integraţi”, spune Oana Ursanu, patronul uneia dintre firmele care au angajat persoanele cu dizabilităţi.
Reprezentanţii centrului spun că se străduie în continuare să ajute aceste persoane să se integreze în societate, să-şi câştige existenţa. ”Avem tineri care nu cunosc valoarea banilor, nu ştiu cum să-şi drămuiască banii. Ei nu au capacitatea să-şi realizeze un buget lunar, să-şi pregătească hrana. Încercăm să-i învăţăm toate aceste lucruri. Să fie cât mai independenţi“, spun reprezentanţii centrului.
Sursa: adevarul
