Albanezul lui FC Botoșani, Enriko Papa (28 de ani), povestește clipele grele prin care a trecut până a ajunge fotbalist. Mijlocașul central se gândește să devină cetățean român.
– Enriko, aveai 24 de ani când ai sosit în România, deja te-ai acomodat, știi limba. Cum e?
– Mă simt ca acasă la Botoșani. Sunt fericit, lucrurile au mers bine, mai ales de când suntem cu Marius Croitoru. România e o țară frumoasă, oamenii sunt calzi, ne ajută cu orice.
– Și familia?
– Oriunde merg, o fac împreună cu soția și copilul. Sunt viața mea!
– Născut în Albania, crescut în Grecia, stabilit în România. Ce înseamnă fiecare loc pentru tine?
– Albania e inima mea! Acolo m-am născut, familia mea e de acolo. Grecia m-a crescut, acolo m-am dezvoltat ca om. Are și ea un loc în inimă. În România m-am dezvoltat ca fotbalist și ca om. Am avut oameni buni lângă mine, de la care am învățat.
Papa: „Aș juca pentru România”
– Te stabilești aici?
– Nu m-am gândit, nici nu știu ce să zic… În Grecia și Albania am case, aici încă nu. Totuși, nu-i exclus să cumpăr una. Poate cumpăr, mai ales că mai am un an și iau cetățenia. Îmi place România, îmi plac obiceiurile de aici, petrecerile, manelele și sarmalele.
– Deci vrei să devii român cu acte!
– Da, de ce nu?
– Evident că te întreb dacă ai juca pentru naționala noastră!
– Joc, de ce să nu joc? Ar fi frumos! Dacă oamenii mă respectă și îmi cer asta, răspund afirmativ. N-am nicio problemă! Sunt aici de atâția ani, iubesc țara asta. Am și învățat limba destul de repede. Cred că în 6 luni deja vorbeam. Deși la început mai râdeau băieții de mine, de felul în care vorbeam, acum vorbesc, zic eu, bine. Nu-i o limbă grea, are câteva cuvinte ca albaneza. Și Fili a învățat la fel de repede.
– Ce minusuri ai găsi țării noastre?
– Peste tot sunt minusuri și plusuri. Mă doare când văd că sunt mulți oameni săraci, unii chiar fără casă. Trebuie să facem ceva, să-i ajutăm. Ca de la om la om.
”Nu știam cum e România, deși verișoara mea e căsătorită în Suceava. Mi-a zis ea că seamănă cu Albania, că oamenii sunt cam la fel. Când am venit, mi s-a confirmat asta. Din păcate, sunt și oameni săraci, mai ales în zona Moldovei”, a spus Enriko Papa, jucător FC Botoșani
– Acum 12 ani ai suferit o pierdere grea…
– Da! Dumnezeu m-a ajutat și am putut continua viața. A fost foarte greu, o perioadă neagră. Tata m-a lăsat în Grecia singur, am pierdut-o pe mama. 16 ani am trăit singur în Albania. Mama era toată viața mea. Ea m-a învățat tot! Cum să vorbesc, cum să respect, tot ce știu de la ea știu.
– Te-a lăsat tatăl tău?
– Da, avea niște probleme cu actele. Nu putea să mai stea, din cauza vizei. Am rămas singur, să lucrez, să merg la școală, să continui fotbalul, a fost tare, tare greu. Vorbesc cu tata, nu-s probleme, Doamne-ajută, e bine!
„Ne deranjează aluziile de la meciul cu FCSB!”
– Croitoru nu era antrenor când ai venit tu aici, credeai vreodată că va ajunge la acest nivel?
– La început, când am venit, nu aveam o relație prea apropiată. El era director și nu prea vorbeam. Doar ne salutam. După primele 6 luni aici, era o perioadă grea, iar echipa mi-a propus să plec. Am vorbit cu el, l-am rugat să mă ia și pe mine în cantonament. Din fericire, a rezolvat, m-a luat. Apoi le-am cerut să mă bage 30 de minute într-un amical, cu Ludogoreț, pentru că veniseră unii să mă vadă. Am vorbit cu domnul Croitoru, am intrat și am jucat foarte bine. După meci au venit toți la mine și mi-au zis să nu mai plec. Referitor la ce m-ai întrebat, e meritul lui Marius pentru tot! Nu avem ce zice. Schimbi 12-15 jucători și faci echipa să joace la fel, aici e meritul lui. Are și ochi la jucători! Și ca director a adus doi superjucători, ca Fabbrini și Ongenda.
– Patronul Iftime cum e?
– Un om bun. Chiar ne ajută cu orice. Dacă avem vreo problemă, extrafotbalistică, mergem la el și ne ajută. Dă bani de la el să susțină clubul.
– Vă deranjează aluziile care se fac înaintea partidelor cu FCSB?
– Foarte mult, prea mult! Noi am arătat mereu bine ca joc, dar nu ne-a ieșit mereu rezultatul. Până la urmă, jucăm cu Steaua, nu cu vreo formație de prin Liga a 2-a. Nu-i OK să se zică faptul că ne dăm la o parte. Valoarea Stelei e prea mare, are jucători la națională, vinde fotbaliști pe 10-12-13 milioane. Nu poate zice nimeni că o lăsăm să ne bată. Aici e vorba despre valoarea noastră ca oameni. Păi, ce? Noi ne vindem? Să fie clar, nu e cazul!
– Ce făceai la Atena ca să ai bani?
– Lucram la nașul meu, care vindea faianță. Eram și eu pe acolo, mai încercam să pun, încercam să mai vând. Foarte greu mi-a fost. M-am adaptat. N-aveam ce să fac.
Enriko Papa: „Joc până la 40 de ani”
– Știi bine ce înseamnă greul.
– Da, da! Foarte bine știu! Stăteam și câte trei zile fără mâncare, știu cu adevărat ce înseamnă greul. De asta fac totul pentru ca familia mea să aibă de toate, să nu-i lipsească nimic.
– Te-ar tenta transferul la o echipă din București?
– Îmi place orașul, și soției mele îi place. Nu știu ce să zic… Acum sunt la Botoșani și dau totul aici. Chiar nu mă gândesc la un transfer. Mai am 6 luni de contract, rămâne de văzut.
– Dar ce echipe îți plac, ca joc?
– Craiova îmi place, la fel Clujul, care e chiar pe stilul meu. Și Steaua îmi place, la fel Voluntari. Sunt 7-8 formații care joacă foarte frumos.
– Unde te vezi în următorii ani?
– Chiar nu știu. Oricum, mai am de jucat. Când mai vorbesc cu colegii, cu Marius, zic mereu că voi juca până la 40 de ani, poate și după 40.
”Mi-a fost greu la început cu frigul, mai ales că veneam de la Atena, unde era cald. Foarte, foarte greu! În octombrie era zăpada de un metru. M-am speriat, dar m-am adaptat ”, a spus Enriko Papa.
Sursa: gsp.ro
