O piaţă din Paris va purta numele compozitorului George Enescu, a anunţat vineri primarul adjunct al oraşului, Laurence Patrice. Edilul spune despre compozitorul născut la Botoșani că „a fost unul dintre acei mari artişti europeni deveniţi parizieni iluştri”.
„Mă bucur că Consiliul Primăriei din Paris a votat propunerea pe care am făcut-o împreună cu Delphine Bürkli (primar al arondismentului 9 – n.r.), în semn de omagiu faţă de virtuosul compozitor român George Enescu. O piaţă îi va purta astfel numele în arondismentul al nouălea, pe care îl iubea atât de mult. A fost unul dintre acei mari artişti europeni deveniţi parizieni iluştri”, a scris Laurence Patrice pe Twitter.
Decizia primăriei Parisului încheie Anul Enescu, care marchează împlinirea a 140 de ani de la naşterea compozitorului român.
„În anul Enescu, superb omagiu adus compozitorului român. În curând, va exista o piaţă în Paris care va purta numele genialului artist. Azi dimineaţă, Consiliul Primăriei Parisului a votat această decizie. Cu câteva zile în urmă, Primăria din arondismentul al 9-lea luase aceeaşi hotărâre. În acest arondisment, nu departe de Opera Garnier din Paris, va fi amplasată Piaţa Enescu – este locul în care compozitorul şi violonistul roman şi-a petrecut cea mai mare parte a anilor parizieni”, a scris pe Facebook ambasadorul României la Paris, Luca Niculescu.
George Enescu s-a născut în 1881, în comuna Liveni, în judeţul Botoşani, localitate care astăzi poartă numele marelui muzician, părinţii săi fiind arendașul Costache Enescu și Maria, fiica preotului Cosmovici. El a fost al optulea copil născut al familiei și primul care nu a murit în copilărie, ceilalţi fraţi ai săi fiind răpuşi încă din primii ani de viaţă – cinci dintre ei în urma epidemiei de angină difterică. Prin simplul fapt că a reuşit să trăiască, a fost semnul unei minuni, mama sa înconjurându-l mereu cu o grijă aproape obsesivă.
A părăsit casa natală la vârsta de trei ani, când familia s-a mutat într-un conac impunător, la Cracalia, în satul vecin. La aceeaşi vârstă a avut una dintre experienţele muzicale hotărâtoare, când a auzit întâmplător, pentru prima oară, un taraf cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal. Impresionat de ceea ce auzise, copilul a încercat a doua zi să imite instrumentele tarafului: vioara printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn”.
Tot în anul 1884, a început să descopere şi tainele pianului. La vârsta de patru ani, știa deja să citească, să scrie, să facă adunări și scăderi. Tot atunci a primit o vioară şi a început să cânte, la început sub îndrumările tatălui său, mai apoi, după ureche, după un vestit lăutar din Dorohoi, Niculae Chiorul.
