In zeci de cazuri dintre cele mai dificile pentru anchetatori prinderea infractorilor depinde de Serviciul Criminalistic. Chiar daca munca angajatilor acestui serviciu difera de cea a criminalistilor de peste ocean, probele adunate de ei si analizele efectuate au facut de multe ori lumina in cazuri care pareau pierdute. Fire de par, urme de sange, mucuri de tigari, bucati de vopsea, scame sau amprente gasite unde nimeni nu s-ar fi gandit au dus in final la prinderea autorilor.
„Ce se vede in filmele CSI (Crime Scene Investigation) este uneori si pentru noi de domeniul stiintifico-fantasticului pentru ca, in ciuda innoirii tehnicii, nu se poate vorbi de dotarile de peste ocean”, spun politistii. Cu toate acestea performantele nu intarzie sa apara. Asta pentru ca, teoretic, orice fapta lasa urme. Fie ca este vorba de o spargere, de un jaf, un viol, o explozie sau un accident rutier, criminalistii merg la fata locului si strang probe. „E o munca minutioasa pentru ca nu trebuie sa ratezi nimic. In ultimii ani si infractorii s-au specializat incercand sa-si ascunda urmele”, a spus comisarul Marius Crihan, seful Serviciului Criminalistic.
Rezultatele depind de rapiditatea anchetatorilor
Amprentele ajung la Laboratorul de expertiza dactiloscopica, urmele biologice de natura umana (sange, sperma, saliva, transpiratie) sunt trimise la laboratorul de expertiza genetica, iar la laboratorul de expertiza grafica ajung toate inscrisurile – notite, facturi, chitante, etc. Daca s-a facut uz de arma, criminalistii pot afla daca glontul a plecat dintr-o arma aflata in evidenta sau este una ilegala, expertiza balistica scotand la iveala urme care nu se vad cu ochiul liber – striatii pe glont, particule mici de explozibil.
Totul depinde de rapiditatea cu care se descopera fapta, de gradul de delimitare si izolare a locului faptei pentru ca, nu de putine ori, zona ajunge sa fie invadata de curiosi, iar locul „contaminat” cu alte urme.
Criminali dati in vileag de propriile urme
Cel mai dificil caz solutionat in ultimii ani a fost cel al baietelului din Hanesti rapit si ucis de fostul concubin al mamei. A fost nevoie de zeci de analize, expertize si de comparatii, iar ceea ce l-a dat de gol pe autor au fost manusile de menaj pe care acesta le-a folosit la depesarea (ciopartirea) cadavrului micutului.
La fel de grea a fost ancheta si in cazul postaritei jefuite in februarie 2009, autorul fiind probat pe baza unei analize genetice, urme de ADN fiind descoperite pe geanta si aparatul GPS furate de la femeie odata cu banii.
Crima de la Oroftiana, in care anchetatorii au autorul, dar nu si victima, ar putea fi solutionata cu ajutorul bio-criminalistilor. Fragmentele de os descoperite in gradina lui Gheorghe Sanduleanu au fost trimise la Institutul National de Criminalistica pentru o analiza antropologica, pentru a se stabili daca acestea sunt de natura umana.
Un alt caz deosebit a fost dublul viol de la Frumusica de la inceputul acestui an cand, pentru a intra peste victima, autorul a spart inclusiv zidul casei. Probat pe baza urmelor papilare descoperite in locuinta victimei, atacatorul a fost trimis in judecata.
Si poligraful are rolul sau, raspunsurile intervievatilor, chiar daca nu pot constitui probe, ofera indicii despre modul in care s-a petrecut fapta si unde ar trebui sa se insiste in cercetari. De altfel, criminalistii nu dau verdicte, ci numai informatii si rezultate la analize. Ei au doar sarcina de a gasi probe, de a le analiza si de a le compara.
In fiecare judet, politia are cate un serviciu de criminalistica. Jumatate dintre acestea sunt deja acreditate international, in timp ce celelalte sunt in curs de acreditare.
