Pe 16 august, un microbuz care venea din sudul Italiei cu destinația Botoșani a fost lovit de tren în apropierea localității Dej, la un pasaj de cale ferată simplă, fără bariere. Accidentul s-a soldat cu decesul a două persoane și vătămarea corporală a altor șapte. Rodica Antonesei și fiica ei, Alexia, și-au pierdut viețile. Erau în drum spre Dărăbani, să-și vadă rudele din România. Tatăl a luat decizia ca organele micuței să fie prelevate, salvând astfel patru pacienți aflați pe liste de așteptare. Autoturismul era prevăzut din fabricație cu un număr total de 9 locuri, în habitaclu aflându-se însă 10 persoane. Un pasager spune că s-a plecat din Italia în aceste condiții, iar înainte de vamă călătorul în plus a fost coborât și pus să treacă frontiera pe jos.
Cei care au supraviețuit cu multiple fracturi sunt nemulțumiți că nu și-au putut recupera bagajele și că reprezentanții firmei care a operat transportul nu vor să-i despăgubească. „Și răniți, și înșelați”, declară unul dintre ei. Patronul firmei a angajat o firmă de avocați, „să se ocupe ei de problemă”, și insinuează faptul că trenul circula cu o viteză mai mare decât ar fi trebuit. „Așa a fost să fie, ghinion”, rezumă acesta circumstanțele accidentului.
Pe rețeaua administrată de CFR SA există 5.025 de treceri la nivel cu calea ferată, din care 3.449 sunt semnalizate doar cu indicatorul rutier Crucea Sfântului Andrei, iar 436 sunt prevăzute cu bariere acționate mecanic. Anul trecut au fost montate 15 instalații automate.
„Nu e normal să luăm pasageri în plus, dar nici să lași omu-n drum nu e normal”
„Am văzut trenul că vine și am început să urlu. Apoi am văzut sânge țâșnind din dreapta mea. Pe mine și pe șofer ne-a aruncat afară, de la impact se deschisese ușa. Eram fără centuri, și eu, și el am zburat. M-a aruncat departe, simțeam durerea cum crește în mine. Din mașină se auzeau urlete, zbierături, ceva îngrozitor. Îmi era frică să mă ridic, era plin de ciment în jur. Ochelarii mi se rupseseră și aveam sânge pe față. Lângă capul meu, ca un fel de pernă, era o traversă de beton. Am apucat să-mi scot telefonul și să-mi sun copiii, care mă așteptau la Bistrița. Ne-a lovit trenul, căutați-mă la spital sau la poliție, atât am putut să le zic. Așa a fost să fie, eu să trăiesc, alții să moară, eu să urc prima și să ocup un loc mai în față, alții să…”
Maria Hiriț a supraviețuit accidentului de la Urișor. Pe 16 august, în jurul orei 11:32, microbuzul în care se afla a fost lovit de „acceleratul” care venea de la Baia Mare la Cluj, la o trecere de nivel cu calea ferată, fără barieră, aflată pe drumul comunal DC3.
Femeia venea acasă după trei ani. A fost prima care s-a îmbarcat, la Botricello, un orășel din sudul Italiei. După 10 kilometri, la Sellia Marina, au urcat o femeie în jur de 40 de ani și fetița ei. Rodica Antonesei și Alexia erau bucuroase că merg în România în vacanță. Mama era în relații cordiale cu unul dintre șoferi, i-a spus Mariei că sunt vecini la Dărăbani, în județul Botoșani, și că practic au copilărit împreună. Era cel care avea să fie la volan în momentul accidentului.
Până atunci, microbuzul în care se aflau s-a defectat la Catanzaro, după nici 50 de kilometri pe traseu. A trebuit să mute toate bagajele într-altul și să se pună din nou în mișcare spre România, cu întârziere.
Maria știa că nu e varianta cea mai confortabilă să călătorești peste 30 de ore cu microbuzul până în țară, dar în regiunea Calabria nu sunt variante de zboruri low-cost. Ar fi fost nevoită să meargă tocmai până la aeroporturile din Bari sau Catania, cu tot calabalâcul după ea, și deja ar fi foarte complicat.
În plus, microbuzele te iau iau de la scară și te lasă în fața casei natale. Și merg mai repede decât autocarele, uneori prea repede. Important e că poți duce cu tine bagaje de până la 50 de kilograme. Când ajungi rar acasă, lumea așteaptă tot felul de cadouri, și nu vrei să-i dezamăgești. Și, oricum ai calcula, ieși mai ieftin, sub 100 de euro, spune Maria Hiriț.
E plecată de 13 ani, perioadă în care a făcut multe astfel de drumuri între Italia și România, și invers. E un om puternic, crede despre sine, care-și înfruntă problemele și nu arată când e copleșit. Lucrează în măcelărie, unde a văzut rezistând, de-a lungul timpului, puține femei. Ultima oară când a ajuns în România a fost în 2018: medicii i-au descoperit o tumoare și a călătorit cu gândul că-și va vedea pentru ultima oară locurile unde a copilărit și a trăit o vreme. Acum era nerăbdătoare să ajungă la copii, să se bucure de concediu.
Pe drum au fost trei șoferi care au condus cu schimbul. S-au odihnit pe rând, pe o saltea înghesuită deasupra spațiului pentru bagaje. La vamă, înainte de control, un pasager a fost coborât și rugat să treacă pe jos. Era o persoană în plus, peste capacitatea microbuzului cu 9 locuri. Patronul firmei de transporturi avea să susțină altă variantă: că persoana în plus a fost luată doar de la Satu Mare la Dej, pentru că un alt microbuz al companiei sale se defectase (n.r. – al doilea în puțin peste 24 de ore): „Nu e normal să avem pasageri în plus, dar nici să lași omu-n drum nu-i normal„, avea să spună acesta.
A ieșit de pe drumul principal ca să evite aglomerația
Înainte de Dej, din direcția Satu Mare, microbuzul a ieșit de pe drumul principal, șoferul preferând o rută alternativă. Încerca să scape de aglomerația de la intersecția cu șoseaua Bistrița-Cluj.
Pe un drum comunal, la trecerea la nivel cu calea ferată din satul Urișor, s-a produs tragedia.
Autoritățile au activat Planul Roșu de intervenție: un elicopter SMURD, două autospeciale de stingere, o autospecială de transport personal și victime multiple, două ambulanțe SMURD și patru ambulanțe ale Serviciului Județean au fost angrenate în acțiunea de salvare. Fetița a fost dusă cu elicopterul la Cluj, în comă profundă, dispneică, cu un traumatism cranian. Mama ei, cu un traumatism toracic sever, a intrat în stop cardio-respirator. A răspuns pentru moment manevrelor de resuscitare, a fost transportată inițial la Dej, apoi la Cluj. A decedat în aceeași zi. Alexia s-a stins o săptămână mai târziu.
Tatăl ei, venit de urgență din Italia, a decis ca organele micuței să fie prelevate și să ajungă la pacienți aflați pe liste de așteptare. Pentru că în România nu fusese identificat niciun receptor compatibil, intervenția de prelevare a cordului a fost realizată la Budapesta, la Centrul Național Cardiovascular Gottsegen. Inima Alexiei a salvat viața unui alt copil.
Vestea tragicului accident a stârnit un val de emoție la Sellia Marina, în comunitatea care „adoptase” cu ani în urmă familia de români din Dărăbani. Au fost mii de mesaje de condoleanțe pentru tatăl și al doilea copil al familie.
Sursa: pressone.ro
