Un memorial construit în amintirea haiducului Coroi a fost ridicat la Durnești. Luni, în pădurea Zgarieta a avut loc slujba de sfințire a unei Troițe și inaugurarea Memorialului construit in cinstea Haiducului Coroi, potrivit primarului Vasile Sasu.
Gheorghe Coroi a fost ultimul haiduc din România interbelică și s-a născut în anul 1911 în satul Durnești, din fostul județ Dorohoi, astăzi județul Botoșani.
Banditul Coroi, un ţăran devenit haiduc, a făcut legea şi a semănat teroare din 1930 până în 1935 în rândul negustorilor, bancherilor şi boierilor care treceau prin Botoşani sau pe drumurile comerciale de la limita judeţului Iaşi. Numele său, ca şi faptele sale, a intrat în legendă.
Nu există moldovean chiar şi astăzi care să nu fi auzit de haiducul Coroi. A fost venerat de ţărani, temut de boieri, urât de jandarmi şi iubit de femei. În jurul acestui personaj s-au ţesut numeroase legende în timp ce documentele vremii prezintă doar capetele de acuzare şi strădania autorităţilor de a pune mâna pe acest haiduc-fantomă, maestru al diversiunii şi al deghizărilor. De altfel, după 1936, Coroi pur şi simplu dispare, nimeni nu ştie unde odihnesc astăzi oasele celebrului bandit.
A devenit bandit după o decepţie în dragoste
Începuturile aventurilor lui Coroi sunt parcă extrase din poveştile romantice cu haiduci ale secolului al XVIII-lea. Cel care ştia cel mai bine cum s-a apucat de haiducie Gheorghe Coroi era boierul de origine armenească Cristea Lazarovici, potrivit Adevarul.ro. Şi asta fiindcă viitorul bandit muncea pe domeniile acestuia, situate în ţinuturile Albeştiului şi ale Durneştiului. Boierul Cristea i-a povestit despre Coroi fiului său, Gheorghe Lazarovici, care, la rândul său, transmite mai departe romantica poveste despre plecarea în codru a haiducului.
„Ghiţă Coroi a fost argat pe moşia tatălui meu, Cristea Lazarovici, dar şi pe pământurile unchiului meu, Mihai Bâznoşanu. Coroi era din Durneşti. Era un copil când a început să muncească pentru tatăl meu, care-mi spunea că era harnic, cuminte şi deosebit de inteligent. Tot de la tata am aflat că a fugit în codru din cauza unei femei. Era foarte tânăr când s-a îndrăgostit de o fată pe care, însă, o plăcea şi un şef de post. Aşa s-a iscat un conflict: Coroi l-a bătut pe jandarm şi a fost arestat“, spune Gheorghe Lazarovici.
Pe atunci, Coroi ar fi avut doar 18 ani, iar pe iubita sa ar fi chemat-o Hareta. Gelosul jandarm l-ar fi luat la secţie, l-a legat, şi l-a bătut crunt pe argat. Băiatul din Durneşti fiind voinic reuşeşte să scape de legături şi apoi îi bate pe cei trei jandarmi din post şi îi lasă fără arme. În cele din urmă, a fost prins şi condamnat. A făcut doi ani de puşcărie şi când s-a întors, dezamăgit de ceea ce păţise, dar mai ales că Hareta cedase şefului de jandarmi, a fugit în codru şi s-a făcut bandit. Când avea să fie adus în faţa legii, i-a mărturisit procurorului că s-a apucat de haiducie fiindcă jandarmii i-au distrus familia şi l-au împins să trăiască în afara legii.
Banditul îşi anunţa prin bileţele victimele că vor fi prădate
Unul dintre lucrurile care l-au făcut legendar pe Ghiţă Coroi a fost modul său unic de a jefui. Coroi jefuia deghizat şi obişnuia să-şi anunţe victimele că vor fi prădate chiar şi cu o săptămână înainte. Atât Ghiţă Munteanu de la Copălău, cât şi Gheorghe Lazarovici, fiul moşierului pentru care a lucrat haiducul, spun că Ghiţă Coroi era de o inteligenţă ieşită din comun. „Era un maestru al deghizării şi travestiului“, spune, pentru sursa citată, Lazarovici.
Aventurile sale sunt atestate de cei care le-au văzut cu ochii lor. Una dintre acestea a avut loc la Copălău. Atunci când Coroi a vrut să-l jefuiască pe preotul satului, părintele Bâzu.
„Asta o ştiu de la argatul preotului, care a văzut totul. Oricum, şi eu, când eram mic, am auzit de la tata care aflase ce a păţit preotul. Coroi era aşa de isteţ că se juca şi cu victimele, şi cu jandarmii. I-a trimis preotului Bâzu un răvaş prin care-l anunţa că în data cutare va veni să-l jefuiască şi l-a sfătuit să pregătească banii. Popa a anunţat jandarmii. Aceştia s-au bucurat că-l prind, că le făcea zile fripte. Au pus santinele peste tot. La un moment dat, seara, vine o femeie cu un copil mic, cam de 1 an, în braţe. Copilul plângea şi femeia le-a spus jandarmilor să o lase repede la părinte, că se prăpădeşte ăla mic. Jandarmii o lasă bineînţeles. În casă o întâmpină preotul. Când şi-a dat năframa jos, era Coroi. A dat copilul în grija unei servitoare şi, cu pistolul în pieptul popii, l-a obligat să stea cu faţa în jos, pe el şi pe preoteasă. Pe copii i-a încuiat în cameră. I-a lipit preotului doi cartofi la ceafă şi i-a spus că sunt grenade. Dacă mişcă, moare. A luat toţi banii preotului şi i-a spus. «Dacă te ridici de aici, mai vin o dată şi te achit». Preotul nu s-a mişcat până a amorţit. Coroi a dus copilul înapoi la Maria lui Maxim, de unde l-a luat şi i-a dat bani şi a avut grijă de el şi mai încolo“, povesteşte amuzat Munteanu.
