Unul dintre cei mai apreciaţi actori români din ultimii ani, Bogdan Farcaş, originar din Botoșani, a jucat în producţii hollywoodiene, alături de celebrităţi aşa cum sunt Mark Nicholson, Wesley Snipes, Rachel Wood, Jean-Claude Van Damme sau Shia LaBeouf, iar acum a dat lovitura cu un rol memorabil, cu care a obţinut Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Varşovia. Este vorba de rolul principal în filmul „Neidentificat”, unde interpretează un poliţist sociopat. Actor important la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti, Bogdan a ajuns în ultimii ani să prefere cinematografia, iar asta şi datorită lui Bogdan Apetri, regizorul cu care a avut în ultimul timp o colaborare solidă, concretizată cu roluri importante în filme cu greutate, potrivit Adevarul. Într-un interviu pentru sursa citată, botoșăneanul susține că dacă ar fi să aleargă între teatru și film, preferă filmul.
„De fapt, născut la Botoşani, crescut la Iaşi, din tată ceangău şi mama lipoveancă! Bunicul vorbea maghiară, dar nici eu şi nici tata nu ştim maghiara. Dar ştii că în general se zice: să plece ungurii din ţară, în afară de soţul meu. El aş vrea să rămână! Sau în afară de soţia mea, că ea face un gulaş de Doamne, Doamne! După care am terminat la Iaşi Actorie. În 2002 am terminat, am 41 de ani. Am fost la Naţional la Târgu Mureş, unde am stat cinci ani şi jumătate. Ştii cum e Mureşul? Mureşul e loc de crescut copiii. E o linişte! Linişte şi voie bună. Când eram la Mureş veneam la Cluj, vedeam spectacole, făceam gaşcă. Am văzut Hamlet. Prin 2002-2004. Apoi apăruse Bogdan… Mă uitam la el aşa că la un zeu. Veneam în pelerinaj pe vremea aia la Cluj. Şi Clujul a evoluat şi e un superb oraş. Acum eu m-am dus şi în timpul TIFF-ului. Chiar mă întrebam, Clujul chiar nu are perioade non-festival? Aici tot timpul anului se întâmplă ceva! Dacă nu e TIFF, e Untold, dacă nu e Untold, e Electric. Dacă nu e Electric, e altceva. Revin. Acum sunt la Ploieşti, din 2006, la Teatrul Toma Caragiu. Mai colaborez şi cu cei din Târgovişte, şi Comedie, şi Vâlcea o să încep, şi Buzău, şi Piteşti probabil”, spune tânărul.
El susține că, în mod ciudat, în filme joacă doar mafioţi sau psihopaţi sau roluri negative, dar în teatru 90% joacă comedie.
„Regizorii de teatru mă pun pe comedie ceva horror. Nu că nu-mi place. Oricum eu fac bancuri. Gândeşte-te că atunci când ne întâlnim la Bucureşti, avem o gaşcă aşa care suntem de bază. Eu, Cucu, Adi, Matei Rotaru, Câmpeanu, de la Sibiu, Cezar Antal şi stăm la o masă şi toată lumea ascultă ce tâmpenii scoatem noi pe gură. Îmi place să rând, îmi place să glumesc, sunt genul ăsta de om, un tip vesel care se simte bine în compania unor oameni la fel”, spune Bogdan în cadrul interviului.
El a fost premiat pentru rolul din filmul „Neidentificat” la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia, unde a obținut Premiul special al juriului.
Bogdan este căsătorit de 18 ani cu o tânără din Iași.
De la miliardar, la sărac cu datorii la întreţinere
– Se spune că în zilele noastre cultura e o Cenuşăreasă, că actorii, mulţi dintre ei, de abia îşi duc traiul de pe o zi pe alta. Cum stau lucrurile în cazul unui artist recunoscut ca tine, de vârstă medie şi care s-a făcut de mult remarcat şi are un nume în cinematografie şi în teatru?
În mod bizar, în România, eu câştigam mai mulţi bani acum 15-20 de ani decât acum. Asta spune că nivelul nostru de trăi a urcat foarte mult. Când făceam eu film cu Wesley Snipes în 2004, salariul meu era de 200 de lei. Era două milioane cinci mii pe vremea aia. Nu îţi dădeau carduri. Eu m-am angajat în 2002 şi în 2004 am început primele filmări. Acum, să nu-ţi imaginezi, chiria era un milion 700. Mie tată mi-a dat bani vreo trei ani să fiu actor. Nu puteam să fiu actor pe banii mei, pe salariul meu. Eram actor la Naţional. Şi îmi trimitea tata bani, ţin minte că îmi trimitea 50 de lei pe săptămâna că să mai mănânc.
– Cât de dificili au fost acei ani?
Slăbisem foarte mult. Eu când am plecat de acasă eram băiat musculos. Nu mâncăm grăsimea din jurul cotletului, nu mâncăm zarzavatul din ciorbă. Şi m-am dus la Mureş actor. M-am întors la primul Crăciun. Am ajuns acasă, tata nu ştia că vin. Şi i-am zis: „Dă şi tu ceva de mâncare“. Şi tata a zis: „Doar un pilaf cu legume, atât am“. Am mâncat şase castroane. Tata a vrut să mă ducă la spital, credea că am vreo boală ceva. Aia a fost foamea. Îmi trimitea tata 50 de lei pe săptămână ca să fiu actor.
– Bun, şi cât primeai pentru rolurile din filme?
Când am prins prima filmare, cu Wesley Snipes, luam 12 milioane jumate pe zi. 17 zile au durat filmările. Aveam atâţia bani, nu mai văzusem niciodată atâţia bani. Umblam parcă eram interlop, cu teancuri din alea de bani. I-am stricat pe toţi cu nevastă-mea, cu Ioana. Am mâncat numai în cârciumi, eram miliardar. Aveam depresii că mă gândeam că dacă anul asta am câştigat un miliard, la anul câştig trei.
– Şi aşa a fost?
M-a ajutat Dumnezeu şi n-am mai câştigat nimic! Şi am intrat într-o pasă din asta… Toţi banii ăia i-am rupt. Ţin minte că mi-am luat un Opel vechi, un un sandvichmaker şi un frigider. Atât. Atât am cumpărat, în rest i-am rupt pe toţi cu Ioana. Distracţii, party-uri. Mergeam la mare, trebuia să stau şase zile, am cheltuit banii pe o lună în şase zile. Aruncam cu banii. Apoi m-a ajutat Dumnezeu şi am intrat într-o pasă descendentă şi nu am mai filmat nimic timp de vreo 4 ani. Că aşa e în meseria asta. Azi eşti pe val, mâine…
– Dar ce s-a întâmplat atunci, de fapt?
Cred că e o chestie din cap. Te duci la primul casting, şi eu obişnuit să le iau pe toate, nu l-am luat. M-a zdruncinat aşa puţin, mi-a vibrat sufleţelul. După care nu l-am luat pe al doilea, nu l-am luat pe al treilea. Apoi am intrat într-un fel de panică şi deja mergeam la casting încrâncenat. Nu mă mai concentram, eram dezastruos. Eram panicat, ca şi cum intri în ring speriat că o să te bată. O iei instant. Şi patru ani nu am mai filmat. Am ajuns cu nevastă-mea de ne-au dat în judecată asociaţia de proprietari că nu aveam bani. Între 2005 şi 2009, eram şi la Mureş, şi la Ploieşti. Dar nevastă-mea a fost cu mine şi când eram bogaţi, şi când eram săraci.
– Spui că în 2004 câştigai ca în 2021. Sunt tot atâţia bani pentru o zi de filmare ca acum 17 ani?
Gândeşte-te că acum, dacă atunci luam leafă pe şase luni, practic acum aceiaşi bani îi dă pe filmare. 1.200 de lei pe zi. Care însemnau ceva în 2004 şi înseamnă cu totul altceva în 2021. A crescut nivelul nostru de trai. Se câştiga mult mai mult în 2004 raportat la puterea noastră de cumpărare.
Cei mai mari actori alături de care a jucat – Aminteai că ai jucat cu Wesley Snipes şi au mai fost şi alţi mari actori. Care sunt cele mai mari nume alături de care ai jucat?
Cel mai cunoscut actor cu care am filmat a fost Mark Nicholson. Eu când am coborât pe platou erau numai actori nominalizaţi la Oscar, numai superstaruri. Când am ajuns acolo pe platou erau acolo super staruri. Rachel Wood era femeia anului în 2017, Shia LaBeouf era un mega star, Mark Nicholson tocmai terminase nu mai ştiu, Hannibal cred. Oamenii erau mega profesionişti.
– Şi cum te-au tratat pe tine, actor român, venit dintr-o ţară pe care probabil că nu ar şti să o arate pe hartă? Eu am avut noroc că pe mine m-a plăcut Shia LaBeouf foarte mult şi două zile de filmare am ajuns la cinci, adică s-au mai scris două scene de filmare pentru mine fiindcă el m-a plăcut şi a zis că vrea ca eu să apar mai mult.
-Anii au trecut, iar tu ai devenit un actor consacrat şi eşti în floarea vârstei. Privind la colegii tăi, pe cine ai remarca în primul rând din „noul val”?
Toţi. Auzi lumea vorbind chestii din astea: nu mai sunt actori ca pe vremuri. Dar nu e adevărat, de fapt sunt atât de mulţi actori buni! Eu lucrez cu oameni şi îi văd zilnic. Şi de la fiecare ai câte o chestie absolut nebună de învăţat. Ultima actriţă cu care am lucrat eu acum, Cosmina Stratan, am văzut la ea un fel de a se concentra de m-a fascinat. De la lejeritatea lui Andi Vasluianu până la… Poţi să îţi fac liste şi cred că nu îmi ajunge un caiet, fiecare cu calităţile lui, cu personalitatea lui şi fiecare cu unghiul ăla de carismă perfect. Fiecare pe felia lui.
Citeste mai mult: adev.ro/qy8yyz
