Pădurea de la Copălău-Cerbu din judeţul Botoşani este considerată blestemată sau cel puţin un loc în care se întâmplă tot felul de fenomene paranormale. Multe dintre acestea sunt puse şi pe seama prezenţei unor vulcani noroioşi în zonă, scrie „Adevărul”.
Satul Cerbu, din comuna Copălău, se află la numai 20 de kilometri de municipiul Botoşani. Este o localitate rurală renumită pentru culturile prolifice de usturoi dar şi pentru legendele cu fenomene paranormale care au loc în zonă. Cele mai multe poveşti cu diavoli şi spirite misteriose se leagă de codrii care înconjoară din vremuri imemoriale satul dar şi de o serie de vulcani noroioşi care se întind din mijlocul pădurii către câmpurile agricole.
„Ţara şmârcurilor”
Odată ce călătorul părăseşte uliţele cu izbe moldoveneşti ale satului Cerbu şi coteşte peste arătură către pădurile dese din zonă, pătrunde într-un peisaj selenar. Cum dă soarele, şi zăpada se topeşte, o porţiune de pământ crăpat, ca din alt sistem solar iese la iveală. În mijlocul acestor insule de sol „extraterestru„ se află nişte cratere pline cu nămol bolborosind, pe alocuri sufocate de stufărişul adunat. Ţăranii le spun „şmârcuri„ iar cei mai superstiţioşi le numesc chiar „poarta iadului”. Oamenii de ştiinţă care au ajuns pe la Cerbu spun că sunt de fapt nişte vulcani noroioşi, asemănători celor de la Buzău, doar că mult mai puţin activi. Au fost cercetaţi în anul 1975 şi apar chiar şi în monografiile geografice ale judeţului. ”Am auzit de vulcanii noroioşi de la Copălău.
Este clar că au fost prospectaţi, dar nu ştiu sigur dacă s-a mai întreprins ceva în acest sens. Nu ştim foarte multe despre ei.”, spune geologul ieşean Viorel Ionesi. Pentru unii săteni, mai ales pentru cei în vârstă, acei vulcani noroioşi sunt răul întruchipat. De aici, spun ei, ies spirite şi duhuri rele. „Sunt adânci tare. Când eram copii băgam tot felul de crăci lungi. Nu cred că are fund. Sunt care au căzut acolo şi abia au scăpat. Este noroi dedesubt şi nu ştii unde se desface pământul. Ştiu că în urmă cu 10 ani sărea tare noroiul din ei, bolboroseau parcă fierbeau”, spune Marcel Dincă. O bătrână de 75 de ani din Cerbu, când aude de „şmârcuri” îşi face cruce. „Acolo-i ucigă-l toaca. Din bătrâni am auzit de rău despre ei. Nu se apropie nimeni. Îs periculoşi”, spune femeia. Mai mult decât atât Ionel Agrigoroei spune că de frică, oamenii au îndesat stuf peste ei, mai ales atunci când erau activi şi aruncau jerbe de noroi.
„Şmârcul” care înghite oameni
Cel mai de temut este ”şmârcul„ din pădure. Cu o suprafaţă uriaşă şi astăzi aproape stins, oferă o imagine lugubră mai ales în timpul nopţii. De altfel despre „şmârcul” din pădure se spune de mult că înghite oameni. Cei care umblă prin pădure prin preajma lui, dispar fără urmă. „Vulcanul ăsta noroios din pădure este considerat o adevărată poartă a iadului. Tuturor le era teamă să se apropie de el. Toţi înconjurau. Am auzit poveşti cum dispăreau oamenii care mergeau prin pădure. Dispăreau fără urmă. Erau mâncați de şmârc”, spune Ioan Ungureanu, agentul agricol din comună.
Există şi legende vechi privind puterea malefică a vulcanului noroios din pădure, dar şi adâncimii sale. ” Se spune că un mare boier care avea moşie la Flămânzi a trecut pe aici şi vizitiul a adormit. Era cu fiica lui boierul şi cu ginerele. Dormeau toţi. La cai parcă le-a luat cineva minţile, oamenii spun din tată fiu, că era necurat din şmârcuri şi au intrat în vulcan caii. Au pierit toţi aici în şmârc cu tot cu cai şi caleaşcă. Nu este glumă”, spune agentul agricol.
Pădurea blestemată
De altfel, legendele locului şi cei superstiției spun că întreaga pădure de la Cerbu este atinsă de necurat. Aici s-ar întâmpla fenomene paranormale. Oamenii şi-ar pierde mințile şi-ar rătăci cu lunile prin pădure, fără să ştie pe unde se află. Sunt alţii care ar fi dispărut fără urmă în veacurile trecute. Mulţi ocolesc pădurea,fiindcă le dă fiori reci pe șira spinării. ” Sunt numeroase povești pe care le-am auzit de la bunici, străbunici. Aici pădurea este considerată blestemată. Ar umbla necuratul prin zonă. Se spune că oameni rătăceau aiurea cu minţile pierdute. Este ciudat oricum”, spune Ioan Ungureanu.
Ionel Agrigoroaei a auzit şi el poveștile, deşi nu le dă crezare în totalitate. „Ştiu de poveşti de astea. Că dacă intri în pădure, sunt duhuri care te fac să rătăceşti calea, sau să te afunzi în şmârc. Babele mai spuneau că acolo-i poarta iadului. Eu nu prea cred aşa ceva.”, spune bătrânul.
Citeste mai mult: Adevarul.ro
