Un nou sfânt va fi introdus în calendar. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis când va fi sărbătorit

La ultima ședință a Sinodului Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, când s-a luat decizia, Patriarhul Daniel a spus că Sfântul Nichifor s-a bucurat de „o popularitate deosebită (în rândul românilor – n.red.) mai ales în timpul pandemiei întrucât el a suferit de lepră și a fost răbdător, și milostiv, și smerit și Dumnezeu i-a dat darul vindecării celor bolnavi”, scrie StirileProtv, care citează Basilica.

Nichifor cel Lepros s-a născut în 1890, în Creta. El a fost crescut de bunicul din partea tatălui, după ce a rămas orfan.

Primele semne ale bolii au apărut când acesta avea 13 ani. El a plecat în Egipt, unde a lucrat o vreme la un bărbier din Alexandria, dar, întrucât boala a înaintat, a cerut sfatul unui arhiereu ortodox, care l-a îndrumat spre Cuviosul Antim Vaianos (†1960, canonizat în anul 1992 și prăznuit în 15 februarie), care slujea la leprozeria din Hios.

Când avea 24 de ani, el a ajuns la azilul-spital pentru leproși administrat de ieromonahul Antim, care l-a făcut monah și i-a dat numele de Nichifor, care înseamnă “purtător de biruință”, în limba greacă. Basila precizează că, deși boala avansa, Nichifor “şi-a trăit viaţa în ascultare, în post și rugăciune”.

În anul 1957, când azilul-spital a fost închis, Nichifor și ceilalți pacienți au fost mutați în centrul pentru leproși Sfânta Varvara din Egaleo, la vest de orașul Atena.

″În acea vreme, sfântul avea aproape 67 de ani. Trupul și ochii îi fuseseră afectați de boală. Mulți credincioși au început să vină la monahul Nichifor să îi ceară binecuvântarea. Țintuit la pat, chinuit de dureri și aproape orb, sfântul Nichifor avea însă darul de a aduce mângâiere celor ce veneau la el”, informează Basilica.

El a murit pe 4 ianuarie 1964, la vârsta de 74 de ani și a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în anul 2012, fiind sărbătorit în data de 4 ianuarie.

Preot nou instalat la o biserică din Botoșani. „Preotul trebuie să fie un părinte”