Dacă treci întâmplător prin Cerchejeni, din județul Botoșani, ți se va părea un sat care nu are nimic deosebit față de altele. Doar faptul că este așezat pe un deal și se bucură de o poziție superioară față de „vecinii” săi, Sulița și Blândești, nu este suficient pentru a-ți atrage atenția. Dar pentru asta e de ajuns să cobori din mașină și să stai de vorbă cu primul sătean pe care-l întâlnești. Așa afli că satul ascunde o poveste tristă, de peste 30 de ani – că în Cerchejeni nu există nicio sursă de apă potabilă.
Ca simplu trecător pe aici, ți se va părea un fapt deosebit, în timp ce săteanul îți va da toate detaliile aproape cu indiferență. Fiindcă, la fel ca toți consătenii lui, este conștient că situația va rămâne aceeași, indiferent de numărul curioșilor care se abat prin satul său.
„Nu am avut apă potabilă niciodată. Adunăm din șanțuri pentru animale, iar pentru consum suntem nevoiți să aducem din alt sat. La noi, aici pe deal, nu este nicio sursă”, povestește Clopotaru Alin, 43 de ani.
Bătrânii, care reprezintă aproximativ 80% din populația satului, se lasă la mila vecinilor sau plătesc pe cineva care le poate aduce cantitatea necesară de apă. Nu există curte în care să nu se găsească măcar un butoi, mai mare sau mai mic, sau chiar o balie, care trebuie să se umple pentru spălatul rufelor. Sunt elementele care completează peisajul din Cerchejeni. Nu ai cum să nu le observi. Sunt prezente pretutindeni – în fața caselor sau a porților, în căruțe și tractoare. Fiecare se descurcă așa cum poate. Unii mai au câteva rezerve de la ultima ploaie, în timp ce alții o așteaptă pe următoarea.
Citește mai mult pe cuzanet.ro.
