Sergent-major Virgil Constantin Savin se numără printre botoșănenii care au făcut performanță în armată. Originar din comuna Tudora, Virgil a învățat de mic că munca, determinarea și seriozitatea sunt caracteristici care nu ar trebui să îi lipsească unui bărbat în viață. Nu a fost omul care și-a făcut planuri pe care le-a urmat întocmai, dar, spune el, „parcă toate lucrurile s-au așezat așa cum a trebuit pentru că sunt convins că nimic nu este întâmplător în viață”.
Familist convins, cu doi copii, Virgil se poate considera împlinit atât pe plan personal, cât și pe plan profesional, fiind respectat în profesia pe care a ales-o.
„Dacă ar fi să o iau de la început, aș urma aceeași pași, nu aș sări peste nici o etapă pentru că eu cel de astăzi sunt și rezultatul fiecărei experiențe trăite. Au fost momente bune sau dificile, însă toate m-au ajutat să devin un om și un militar mai bun”, spune Virgil.
Botoșăneanul a dezvăluit că răbdarea, determinarea și disciplina sunt printre cele mai importante calități pentru un militar. Și-a făcut stagiul militar în brigadă în perioada 2004-2005, apoi a lucrat în străinătate, iar în 2007 s-a întors și a ales să devină soldat profesionist. A ales Batalionul 495 Paraşutişti ”Căpitan Ștefan Șoverth” cu care a participat la o misiune în T.O. Afganistan, după care a vrut să se retragă mai aproape de casă și s-a mutat la Iași, la Batalionul 151 Infanterie, ”Lupii Negri”.
„La un moment dat am decis să fac următorul pas în carieră și am ales să devin subofițer, am luat examenul, am urmat școala și fix după 14 ani am revenit acolo unde a început totul, în brigadă. Am îmbrăcat cu mândrie uniforma de ceremonie și am participat la activități, a fost o experiență pe care nu o poți descrie, mai ales sentimentul acela când pășești de 1 Decembrie pe sub Arcul de Triumf și acum mă emoționez când mă gândesc. Nu am rămas mult timp la ceremonii, sunt genist și a fost nevoie de mine în Poligonul Domnești. Privind în urmă consider că am reușit în carieră, dar și în viață, am o familie frumoasă și doi copii minunați, iar ca planuri de viitor am unul singur: să fiu sănătos și… cu strănepoții pe genunchi, să le povestesc despre armată”, mai spune botoșăneanul.
