Lasă-mă să mă uit la urina ta și îți voi spune viitorul tău. De peste 3000 de ani, femeile care se întreabă dacă vor fi mame au auzit unele variante ale acestei fraze.
În primele teste de sarcină cunoscute omenirii, femeile din Egiptul antic au urinat pe semințe de orz sau de grâu, iar semințele care încolțeau rapid indicau sarcina. Deși acest lucru poate părea a fi pseudoștiință, mai multe studii moderne au arătat că funcționează destul de bine, identificând corect 70-85% din sarcini.
Vechii egipteni știau cu siguranță ceva, deoarece un test de sarcină modern funcționează în același mod: detectează un hormon în urină. Însă a fost nevoie de mii de ani de progrese științifice pentru a ajunge de la a urina pe semințe – și să așteptăm o săptămână pentru a vedea dacă încolțesc – la testele de sarcină rapide și convenabile găsite în toate farmaciile din ziua de astăzi.
Primul test de sarcină modern care putea detecta cu precizie sarcina a fost destul de bizar, de asemenea. El fost dezvoltat în 1927 de oamenii de știință germani. Aceștia au descoperit că injectarea urinei unei femei însărcinate în șoareci femele imature sexual ar determina ovarele șoarecelui să crească și să producă ovule.
Ce este atât de special la urina femeilor însărcinate?
Urina femeilor însărcinate are un amestec unic de hormoni. O femeie rămâne gravidă atunci când un ovul eliberat din ovar este fertilizat de spermă. Acest ovul fertilizat începe apoi să crească într-un embrion și eliberează un hormon numit hCG (gonadotropină corionică umană), care se acumulează în corpul unei femei în timpul sarcinii timpurii. La fel ca toți hormonii, hCG trimite un semnal. Sarcina specială a hCG este de a spune uterului să oprească ciclul menstrual regulat al femeii și să se pregătească pentru sarcină.
Deoarece hormonii sunt excretați în urină după ce au terminat de trimis semnalele, urina femeilor însărcinate are hCG în ea, în timp ce urina oricui nu este însărcinată nu. De la inventarea acestui test, toate testele de sarcină moderne s-au concentrat pe detectarea hCG.
În ziua de astăzi, femeile pot ști că sunt însărcinate imediat, după circa 10 zile de la concepție, cu câteva zile înainte de o menstruație ratată, folosind teste pe care le pot cumpăra foarte ieftin din orice farmacie. Dar până în anii 1930, femeile trebuiau să aștepte cel puțin o lună după concepție, să viziteze un medic, să-și trimită urina prin poștă la laborator și apoi să aștepte cel puțin încă o săptămână pentru a obține rezultatul testului. În mod surprinzător, testarea sarcinii în această epocă nu era de rutină, fiind folosită doar de cei bogați sau aveau nevoie să știe dacă sunt gravide din motive medicale.
Primul test de sarcină la domiciliu a ajuns pe piață în anii 1970 (1971 în Canada, 1977 în SUA). Acest test arăta ca un kit de chimie pentru copii, cu eprubete, picături, capsule uscate de celule sanguine de oaie și ser anticorp hCG. Succesul în finalizarea testului necesita urmarea cu atenție a unui proces în 10 pași, păstrând în același timp eprubetele într-un loc liber de vibrații timp de două ore. Dar, dacă era utilizat corect, oferea o precizie de 97% pentru un rezultat pozitiv și de 80% pentru unul negativ. Și, pentru prima dată, o femeie putea confirma că este însărcinată fără să contacteze vreodată un medic.
Din anii 1970, un test de sarcină la domiciliu a devenit norma. Testele actuale de tip băț, care au fost dezvoltate în 1988, sunt mult mai ușor de utilizat, nu implică sânge de oaie sau eprubete și sunt încă extrem de precise: aproximativ 99% pentru un rezultat pozitiv. Și fac același lucru pe care îl facem de mii de ani: detectarea hormonilor din urina femeilor. Un test de sarcină modern folosește în continuare anticorpi hCG, dar în loc să interacționeze cu celulele sanguine decorate cu hCG, anticorpii interacționează cu moleculele care activează coloranții. Aceste molecule care activează vopseaua sunt cele care determină apariția liniei albastre sau a altui simbol la testele de sarcină pozitive.
În ziua de astăzi, femeile află de obicei că sunt însărcinate imediat după (și uneori înainte) ratarea unei menstruații, în confortul propriei băi, fără implicarea unui medic.
