Florentina Dănilă, un apreciat cadru didactic din Botoșani, a povestit, la Sinteza Zilei, cum a trăit cel mai mare șoc al vieții ei. Virusul i-a răpit de lângă ea sora și nu a mai apucat să-și ia rămas bun, fiind ea însăși infectată cu SARS-CoV-2.
„Am primit un telefon de la o prietenă care îmi dădea numărul cuiva din spital pentru că nu găseau numărul meu și mi-a răspuns o doamnă asistentă și mi-a spus ‘Ne pare rău, sora dvs. a decedat’. Din momentul acela a început calvarul unei înmormântări absolut inumane. Am avut noroc de o rudă, de un verișor foarte bun, care și-a asumat răspunderea, pentru că eu eram în izolare.
Au venit la poartă vecini, cunoștințe – vă dați seama, în 41 de ani a învățat copiii atâtor oameni – și au adus lumânări, flori, coroane. Eu am ieșit foarte puțin, numai până la mijlocul curții. Nu vreau să mă gândesc ce a fost în acel sicriu și cum a fost, sora mea băgată în acel… Acesta a fost protocolul, deși nu am înțeles și nu voi înțelege niciodată de ce a trebuit să o îngrop ca pe un câine, pentru că, atât cât am priceput eu în toată durerea mea, acest virus se transmite pe cale respiratorie, de aia purtăm măști.
Și am mai înțeles în ultimul timp că virusul nu se ia de pe suprafețe, cum se bănuia la început. Deci, dacă acel trup chinuit care a plecat departe, nefiind pe nimeni drag alături, care a plecat cu niște imagini apocaliptice, văzând în spital cum erau cei din spital echipați, nu am înțeles de ce acel trup a trebuit să fie atât de chinuit până la capăt. Pentru că totul a fost sigilat, eu nu am văzut-o, am văzut numai sicriul – a trecut mașina pe la poartă și am avut și o aprobare specială pentru două ore, fiind cimitirul foarte aproape și eu fiind pe final de boală, cu condiția să fiu foarte bine echipată și să nu mă apropii de nimeni. Mama mea, după ce i-am dat vestea, o lună nu a mai vorbit și nu am putut să o scot nici măcar la poartă să vadă sicriul”, a spus Florentina Dănilă.
Sursa: antena3.ro
